Biblia hazlie ( 347 )

De asemenea este de neînţeles din ce cauză domnul Savaot, care se proclamase cu atîta solemnitate apărător şi ocrotitor al seminţiei lui Iuda şi care prin mîna îngerului său ucisese într-o singură noapte 185.000 de asirieni, i-a părăsit pe oamenii lui Iuda după cîţiva ani, îngăduind unei alte armate asiriene să le distrugă sanctuarul şi privind cu toată liniştea cum seminţia lui Iuda şi a lui Veniamin, fără a excepta şi un mare număr de leviţi, a fost încătuşată în lanţurile robiei. Iată încă un fapt în legătură cu Iezechia, care nu este lipsit de interes. Acest rege s-a suit pe tron la vîrsta de 25 de ani, iar dumnezeu a înscris în cartea destinului său că va muri la 39 de ani; în urma unor împrejurări care merită să fie menţionate, dumnezeu a trecut cu buretele peste această pagină din „marea carte a veşniciei”, introducînd un corectiv datorită căruia Iezechia a putut să trăiască pînă la 54 de ani. În al 14-lea an al domniei sale, Iezechia s-a îmbolnăvit, după cum trebuia să se întîmple potrivit indicaţiilor existente în cartea destinului său, înainte ca dumnezeu să fi recurs la burete. Regele lui Iuda nu a trimis după medic; ar fi fost şi inutil, deoarece îl avea la îndemînă pe prorocul Isaia, un om sfînt care era la curent cu toate hotărîrile lui Dumnezeu. Aflînd în ce pricină vrea pacientul regal să-i ceară sfatul, Isaia s-a grăbit să se înfăţişeze la patul său. Şi Isaia i-a spus lui Iezechia: „«Aşa zice domnul: rînduieşte-ţi casa, fiindcă nu te vei mai face sănătos, ci vei muri!». Dar el s-a întors cu faţa la perete şi s-a rugat domnului aşa: « O, doamne! Adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta cu credinţă şi cu inimă neprihănită şi că am săvîrşit ceea ce era bun în ochii tăi!». Şi Iezechia a plîns neîntrerupt. Dar Isaia nu ieşise din ograda cea din mijloc a palatului domnesc şi iată că a fost cuvîntul domnului către el astfel: «Întoarce-te şi spune-i lui Iezechia, voievodul poporului meu! Aşa zice domnul dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale! Iată, te voi tămădui şi poimîine te vei sui în templul domnului! Şi voi spori viaţa ta cu cincisprezece ani»” (Regi II, XX, 1―6). În calitatea sa de proroc, Isaia nu s-a mirat de loc şi a îndeplinit cu cinste porunca primită. Însă bolnavul s-a fîstîcit în faţa prorocirilor contradictorii. Iezechia l-a întrebat pe Isaia: „Care este semnul după care voi şti că domnul mă va tămădui şi că poimîine mă voi sui în templul domnului?». Şi Isaia i-a răspuns: «Iată semnul domnului după care vei şti că domnul va adeveri cuvîntul pe care l-a făgăduit!» Şi la întrebat: «Să se mute umbra cu zece linii mai înainte sau să se dea mai înapoi?». Atunci a zis Iezechia: «Este uşor ca umbra s-o ia înainte cu zece linii! Nu! Ci să se dea înapoi cu zece linii. Atunci a strigat profetul Isaia către domnul şi domnul a dat înapoi cu zece linii umbra care se pogorîse pe ceasornicul lui Ahaz” (v. 8―11).

continuare