Eroii

1-zi-eroi-5141

Rari, tot mai rari, sunt eroii din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cu timpul vor disparea cu totii. Nu vor mai ramine decit nalucile lor prin pietele satelor. Cioplite in piatra, acoperite cu gainat de pasare, cu mizerie si muschi si incununate fie cu o jerba de flori, fie cu un vultur ( care aduce mai degraba cu o cioara ), fie cu cite un afet de tun. Despre ele baietasi de azi nici nu stiu cu ce se maninca. Sa fie oare soldati, sa fie oare fosti primari, politicieni? Asta, atunci cind din plictiseala se intreaba ce sunt.

Si apoi, intr-o buna zi, cineva cu un inalt simt artistic, oripilat de aceste orori, le va demola.

Pentru ca fiecare dintre ele ocupa locul unei parcari pentru 3 – 4 masini.

Fotbalistii

 

Oare prostii de fotbalisti care s-au nascut cu talentul de a da cu piciorul intr-o minge stiu prin ce orase au ajuns gratie acestui talent?
Si daca ma refer strict la fotbalistii romani ( ai mai prosti dintre toti ) stiu ei oare ceva despre Madrid, Istambul,  Stuttgart, Sevilia, Nantes, Florenta, Roma, Barcelona, Amsterdam, Milano, Manchester, Londra, Brugge, Koln, Eindhoven, etc, etc?
Eu nu cred.

 

Coruptia

Ca sa fie clar, pe mine nu ma intereseaza coruptia la nivel inalt.

Si asta nu pentru faptul ca toata tevatura iscata nu e nimic altceva decit o razbunare de-a lui Basescu pe adversarii politici.

Si nici nu pot sa spun ca nu dorm noaptea linistit pina nu aflu, in urma perchezitiilor facute de procurorii independenti si apolitici, daca termopanele de la casa lui Nastase sunt sau nu moca.

Pe mine ma intereseaza coruptia de la nivelul meu. Spaga pe care trebuie sa o dau la medic, la functionar, la profesor, la mecanicul auto, la militian, la vinzatoarea de la colt, la….

Si atita timp cit aceasta problema nu se va rezolva nu am nici un motiv sa bat ca prostu’ din palme.

Mindru ca-s roman, baga-mi-as! ( 10 )

“ Deputatul Mihail Boldea a acordat un interviu pentru Ştirilor ProTV înainte ca procurorii DIICOT să ceară oficial procurorului general al României avizul pentru arestarea sa.

Mihail Boldea a spus că este hotărât ca, după încheierea acestui dosar şi lămurirea tuturor acuzaţiilor, să-şi vândă toate bunurile şi să plece din România, acelaşi lucru recomandându-l tuturor românilor.

“Asta este justiţia în România? E de trăit în România? Eu în România nu mai stau. După ce am terminat, am şi spus, nu vreau să mai candidez, nu mă mai interesează politica, nu mă interesează această mizerie din justiţie, vreau doar să plec din România. După ce se termină acest dosar, vând ce mai am şi-am plecat, nu mai stau aicea. Recomand tuturor românilor, «Plecaţi, fraţilor, din România!», că dacă ajungeţi pe mâna sistemului judiciar, cel puţin vorbesc aici de faza de urmărire penală, riscăm să stăm la puşcărie până se trezeşte un domn judecător dimineaţa, bine relaxat, să se apuce să citească dosarul”, a declarat deputatul Mihail Boldea în interviul acordat Ştirilor ProTV. “

sursa: mediafax

Poveste de vacanta

Plaja Paradis. Jupiter. Romania.

90 la 100 din masculii de pe plaja isi cumparau, in niste pahare de plastic de o jumatate de litru, un lichid galbui, de provenienta ( dupa parerea mea ) dubioasa, numit pompos bere. Buna pentru ca era rece. Dupa ce beau lichidul repectiv, 75 la 100 din cei care o cumparau, aruncau paharul pe nisip. De ce? Pentru ca le era greu sa-si miste burtile de zeci de kg trei, patru metri pina la cosul de gunoi. Femelele lor cumparau de la coloratii din totdeauna ( si pentru totdeauna ) de pe plaja ( „ …pietre de calcii, namol, banani,… ) pungi cu seminte. Aruncau cojile pe nisip, acolo unde in scurt timp ajungeau si pungile. Dar pe ele le inteleg. Pe linga zecile de kg de burta trebuiau sa mai miste si zeci de kg de cur ( atit de sexy incorsetat in slipuri tanga! Ptiu!! ). Progeniturile lor nu se lasau nici ele mai prejos. Aruncau pe nisipul primitor cojile de la banane, simburii de piersica, ambalajele de la biscuiti, etc.

Asa incit la sfirsitul zilei plaja arata ca o groapa de gunoi.

Masculii si femele tinere, care tinjeau dupa puterea adultilor si incercau sa-i imite, pentru ca nu aveau bani nu cumparau mai nimic. Dar asta nu insemna ca ei nu isi aduceau aportul la poluarea plajei. Isi aduceau. Din greu. Prin gesturi, comportament, vorbe, atitudine, muzica, etc.

Iata de ce sunt mindru ca sunt roman. Si ca traiesc in eterna si fascinanta Romanie.  Carpathian garden!!!!

Boschetarii

Aproape in fiecare dimineata in parculetul din fata blocului meu vad dormind doi, trei boschetari. Lipsiti de griji, cel putin momentan ( mai e mult pina la iarna si nu-i asa nu poti sa stii ce te asteapta de la o zi la alta , darmite in citeva luni ), cu sticla de bautura ordinara la piciorul bancii si sub cap cu cite o geanta mizerabila in care isi tin Dumnezeu stie ce, dorm senini. Din cind in cind cite un maidanez le da tircoale. Lumea se uita si trece nepasatoare. Doar unii strimba din nas. Altii ii privesc cu mila.

Eu unul de cite ori ii vad nu pot sa nu ma intreb ce o fi in sufletul, in mintea, in capul lor! Ce povesti despre viata ti-ar spune daca ai avea timp, rabdare si placere sa ii asculti!

Dar desigur ca ramin si eu, ca toti ceilalti, cu intrebarile nepuse si cu raspunsurile neprimite.

Sunt cetatean al unei foste tari – Lucian Avramescu

Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.
Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul  că  buletinul naşterii mele este  fals. M-am  născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri. Satul meu, Sângeru, nu mai e, nu mai figurează în nimic, judeţul meu, Prahova, desenat într-o hartă care mi se părea eternă şi osoasă ca un schelet de dinozaur, nu mai joacă în şotronul planetar. România a murit grafic din toate desenele şi geografic de tot. Doar câte o crimă scârboasă sau câte un viol, petrecut prin nu ştiu ce italii sau americi, mai aşază în supratitluri porecla odioasă de român în gazetele universului. M-a sunat un prieten, cu disperare, să mă uit la un interviu  televizat, pe nu ştiu ce program, cu istoricul Giurescu. N-am fost pe fază. Dinu C. Giurescu, des­cendent al unei familii cu trei ge­neraţii de academici ai istoriei naţionale, cu originea în Chiojdul Prahovei, vorbea – am înţeles mai încolo – despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dicta­tul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi. Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e. Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bu­nici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.
Mă uit la dealul şi văioagele şi cărpiniştile oable care continuă poza ferestrei mele şi realizez că locuiesc o iluzie. Cât costă întreţinerea în odaia unei iluzii? La cât a ajuns gigacaloria într-o iluzie? Dealul  pare acelaşi din strofa de poem rustic

a copilăriei mele. Numai că dealul nu mai e al meu. Iarba a fost înstrăinată. Roua nu-mi mai aparţine. Vă contrazic, domnule academician Giurescu. Mafia de azi nu reface, unicame­ral, doar hotărârea lui Stalin din 1946, aşa cum aţi scris într-o revistă, insultând partidele istorice şi rega­litatea, pentru omorârea parlamentului. Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din  univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel, nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi în­tâmplător luate de Hitler, ci dă Ro­mânia. Nu observaţi că România nu mai e? Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă. Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc. Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bu­cureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare. Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional? Să fim serioşi. Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii? Aş!

Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute. Vrea să câştige şi următoarele alegeri. Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil. Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă. Da, i-l recunosc. Chiar şi me­ri­tul de a fi reformat sănătatea. Am alergat, duminică, jumătate din ju­deţul Prahova să găsesc o singură farmacie deschisă. Spitalele zonale au dispărut şi ele împreună cu medicii de comună şi cu moaşele care ştiau să lege un buric de nou-născut. Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate. Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş. Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică. Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi. Da, îi recunosc re­alesului toate meritele reformiste.

Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică. Ei bine, el a reuşit. Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie. Contaţi pe el!

Fregata ” Pulea Spataru cel Mare “



Herr Commandant Suprem ( Heil! ) a hotarit ca Romania trebuie sa se alature celor mai civilizate si democratice tari din lume care au inceput un razboi “ umanitar “, asemeni celor duse in Iugoslavia, Afganistan si Irak, impotriva poporului libian care, fir-ar mama lui a dracului, nu vrea mecdonaldsuri si cocacoale! Si mai are si petrol, cacalau!

In urma acestei hotariri fregata” Pulea Spataru cel Mare “ s-a pregatit de mars si in nici 30 de zile ( !!!! ) va fi in zona de razboi. Fregata construita de englezi in 1210 si imbunatatita cu doua rinduri de vislasi in 1340, a fost scoasa din muzeu si cumparata acum citiva ani de statul roman pe un pret de chilipir cu care ai fi putut cumpara lejer trei, patru nimicuri de portavioane Ronald Reagan! Devenita nava amiral si mindria marinei romanesti a fost singura capabila de un asemenea exercitiu. Nu de altceava dat celelalte barci ale marinei militare ar fi luat apa si s-ar fi scufundat cu mult inainte de a iesi macar din apele teritoriale!

 

Aceasta sclifoseala ne costa un mizilic , acolo de 4,5 ( citeste 15 ) milioane de euro!

 

Si, daca il intrebi pe lindicul principesei, nu are bani nici sa se pise in centru!

 

Vremelnicia numirii

Ce vremelnica e politica! In cei peste 20 de ani de democratie ( !?!? ) s-au perindat pe la conducerea ministerelor oameni pe care astazi nu-i mai stiu nici macar partidele din care au facut ( sau inca fac ) parte. Acesti oameni care, multi dintre ei, nu aveau nici in clin nici in mineca cu ministerul respectiv, au luat multe hotariri si decizii aberante sau hilare, la care noi ceilalti, prostimea, a trebuit sa ne supunem fara cricnire ( mai mult sau mai putin ). Grav e faptul ca aceste hotariri la momentul respectiv au marcat destinele acestei tari. Si mai grav e faptul ca acesti micimani au schimbat destine umane prin numiri sau revocari din posturi. Intotdeauna, binenteles, dupa cu totul alte criterii decit competenta. Ei, si ce ?
Lada de gunoi a istoriei e mare. Ii poate cuprinde pe multi.
Grav va fi daca ne va inghiti pe toti.

Arme si munitii

Ieri am fost sa platesc curentul electric. Dupa ce am trecut de intrarea impunatoare a caseriei Electrica din cartierul meu, m-am apropiat de tejghea. In spatele ei o doamna – fard strident, unghii neingrijite dar vopsite rosu aprins – vorbea la telefon. Cu fiica-sa. In interes de serviciu, of course! Am asteptat cinci minute dupa care am tusit umil si discret. Stimata doamna si-a aruncat un ochi spre mine si a continuat sa vorbeasca. Alte cinci minute. Cind a terminat s-a intors spre mine „ ce te grabeste domle asa, arde undeva? ” Nu, nu ardea. Chiar pe bune, ce dracu ma grabeam! Mi-a luat factura si mi-a facut chitanta. 79,5  lei. „ Marunt aveti? ” Nu aveam. „ Of, normal! ” Am platit si am iesit parca mai umil decit intrasem.
Un gind nu imi  dadea pace. Oare la ce pagina din „ Pagini aurii ” e rubrica „ arme si munitii ”?

Istoria la romani

Un exemplu din miile care imi vin acum in minte.

Brincoveanu. Brincoveanu face o intelegere cu sultanul. Si, in buna traditie a romanilor de pina atunci ( si dupa ) o incalca. Sultanul il decapiteaza . Pe el si tot neamul lui.

Noi il ridicam in slavi. Ba chiar il facem sfint. Ce ridicam in slavi?

Tradarea, minciuna, fatarnicia, incalcarea unui tratat, etc….

Ar cam fi cazul sa  ne privim istoria in ochi si sa facem, ( vorba cuiva, tot politician ) ciocul mic.

D-aia

Imi aduc aminte ca in anii de scoala atunci cind imi placea ceva venea implacabil intrebarea mizgalitorului de table: “ de ce? “. Raspunsul ar fi trebuit sa fie, simplu: “ d-aia! “.

Dar raspunsul asta nu era acceptat. Si atunci trebuia sa raspund cam asa:  “ geneza scrierii se poate urmari dupa marturisirile lui Rebreanu insusi. Procesul creator a fost indelungat si esenta lui consta in sudarea intr-o viziune unitara a trei experiente de viata traita, distantate intre ele prin ani si fara legatura cauzala de la una la alta. “, sau asa “ in setea lui de absolut, omul si-a constientizat efemeritatea existentei, traind anxietatea, spaima in fata propriilor limite care ii cereau sentimente obsesive si fataliste. La originea fantasticului ca viziune stau presimtirile, superstitiile si visele cu simbolistica lor; fantasticul izvoraste din “iluzie, din delir uneori, intotdeauna din speranta si mai ales din speranta salvarii” , sau asa “ poezia Lacustra comunica un sentiment al insingurarii totale, intr-o lume de care poetul se simte despartit printr-un gol istoric.Poezia cuprinde o succesiune de motive , ca cel al ploii , al mortii, al noptii , al golului , al plansului , al nevrozei . Poetul contempla ploaia , cu care stabileste un raport obsesional , fixat de frecventa termenului obsesiv in mai multe pozitii semantice “, sau asa “G. Bacovia mosteneste de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, tinuta de refractar, nostalgia maladiva, “filozofiile” triste si mai ales tonul de romanta sfasietoare, cu complicari estetice, precum auditia colorata. Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud si Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele in putrefactie sanii surpati ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules Laforgue toamnele insalubre, tusea si ftizia, in timp ce nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid, claviristele care canta marsuri funebre de Chopin isi au origi nea in Maurice Rollinat.“, sau asa “ tentativa pe care o intreprindem, pentru a descifra unele sensuri profunde ale spiritualitatii in antichitatea atat de putin cunoscuta a locuitorilor acestor tinuturi, se dovedeste deopotriva pasionanta, dar si generatoare de riscuri; ne referim mai cu seama la ispita, care i-a incercat pe multi, de a luneca pe o panta patriotarda. Incercand sa evitam aceasta greseala, punctul nostru de plecare, il va reprezenta opera a doi autori romani, ce constituie o referinta in materie.”, sau….

Si nu aveam decit 12, 13, 14 ani….

Madame XXL

Vi s-a intimplat sa fiti bruscat, din greseala binenteles,  de cineva atunci cind va aflati intr-un supermarket? Sa va treaca caruciorul plin cu cumparaturi peste picioare?
Ei, mie mi s-a intimplat. Acum doua, trei zile, am intrat in supermarketul de la coltul blocului meu sa cumpar un mar ( imi era pofta, ce vreti? ). In timp ce eram la standul cu fructe, de mine s-a apropiat o doamna XXL, cu un cos doldora de cumparaturi si fara nici un fel de problema m-a impins cu caruciorul ( dupa ce imi trecuse cu el peste picioare! ). M-am dat deoparte. Madam Supersize s-a asezat bine mersi, si a inceput timp de un sfert de ora sa ravaseasca toate fructele din stand pina, in sfirsit, a ales citeva banane. Am asteptat rabdator ( rabdarea este a doua mea natura ). In sfirsit a plecat. De data asta, avertizat din timp, m-am ferit cit am putut, si nu a mai reusit sa treaca cu carutul peste mine. M-am inchinat, mi-am luat marul si m-am dus la casa sa-l platesc. M-am asezat la rind si in timp ce asteptam, am simtit iar un carucior care ma impungea in coaste. Ghici, cine era? Exact, madam Taur. M-am intors si i-am zimbit. S-a uitat intrigata la mine cu o fata de femeie ultragiata, ceva la stilul, „ vezi domle, ca sunt femeie serioasa! ” Cu zimbetul pe fata i-am spus ce trebuia. In gind. Am platit si am plecat.
Afara era soare, cald, flori, ciripit de pasarele. Am zimbit din nou.

Esti roman daca….

Nu am nici o contributie ( daca mai era loc de spus ceva! ). Mi-a placut enorm de mult. Este dupa parerea mea definitia romanului. Nu va faceti iluzii. Astia suntem.Am pus-o aici pentru mine ( si pentru voi daca nu o stiti ).
Stii sigur ca esti roman daca:
* tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi
* incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si , bineinteles, folia de aluminiu
* stai linga cele mai mari doua valize din aeroport
* ajungi la petreceri cu una – doua ore intirziere si ti se pare normal
* copiii tai au porecle care suna departe de numele lor real
* dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare mai stai o ora in fata usii la povesti
* parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi.
* ai perdele de dantela
* ai fata de masa din macrame
* ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta
* ai sau ai avut covoare pe pereti
* mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg
* ai draperii macar la o usa din casa
* mama ta recicleaza pahare de plastic, farfurii din carton si pungile de la sandwichuri spalindu-le
* ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie
* folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi
* raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de recipiente de plastic si sticla
* parintii te striga cu diminutive de animale cind ii enervezi
* mama ta spala rufe la 40 C la masina
* cind gatesti nu folosesti ustensile de cintarit
* nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport
* suni interurban numai dupa ora 6 PM
* parintii te suna si intreaba daca ai mincat, chiar daca e miezul noptii
* parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatati si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon
* ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiteria
* nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta… pentru ca parintii i-au invitat
* ai vazut pamintul din interiorul unui WC din tren, in mers.
* copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in septembrie desi sint 25 de grade afara
* porti palton din septembrie pina in mai
* daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 grade afara
* cind vin in vizita rudele din provincie stai cu ochii pe televizor (butelie)
* te gindesti ca daca bei lapte si maninci fructe (in special prune) te ajuta sa gasesti toaleta mai repede
* crezi ca “urda”, “mamaliga” “parizer” ” telemea” ” zacusca” sint feluri internationale de mincare
* cind vin straini la tine in vizita te distrezi dindu-le cea mai tare tuica din casa … si cind reusesc sa bea un pahar le mai torni…
* cind ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun ca “NU” la tine inseamna ca “DA”

Iubesc politia

Iubesc politia. Foarte bun lucru. E necesara. Nu e destula. Este forta unei natiuni. Singele ei. Creierul ei. Mindria. Gloria. Multumesc ca exista. Regretul vietii mele va fi ca nu am fost si eu politist. Aveam vocatie, aptitudini ( dupa parerea mea ). Focul sacru. Ce politist ar fi iesit din mine! Degeaba. Nu m-au vrut. Am inteles. Nu eram destul de bun pentru ei. Ar fi trebuit sa fac mai mult ca sa am onoarea.
Politisti! Ce noroc aveti! Ce mindri trebuie sa fiti de dumneavoastra! Sunteti frumosi. Nobili.Virili.Puternici.
Intr-un cuvint, politisti.

Previous Older Entries

Pinguinulfurios's Blog

Homo homini pinguinus est

Lollitta's blog

Insemnari de dincolo