Farmacia naturii ( 28 )


652x450_087167-ceapa-verde-ce-beneficii-are-asupra-sanatatii

Ceapa verde

 

* Alergia – ceapa verde are efect diuretic si depurativ, regland activitatea glandelor care secreta in mod natural cortizon, motiv pentru care este considerata un antialergic natural de prima mana. Mai ales in timpul polenizarii, al infloririi gramineelor, dar si atunci cand ne expunem la praf si caldura, se recomanda consumul a 6-10 fire de ceapa zilnic, asociata eventual cu alte verdeturi, dar fara alimente consistente. O cura de ceapa verde prelungita moduleaza reactia sistemului imunitar, prevenind eruptiile pe piele, si fenomenele respiratorii specifice alergiei. Daca alergia deja s-a declansat, ceapa verde consumata zilnic ii va diminua severitatea si va preveni complicatiile, mai ales cele respiratorii.
* Eczeme – cel mai frecvent apar datorita problemelor imunitare si a dezechilibrelor hormonale din organism. Iar tratamentul dietoterapeutic cel mai eficient al acestor tulburari se face cu asocierea dintre trei legume: ceapa verde, frunzele de marar si frunzele de telina. Exista cazuri de persoane care au constatat disparitia aproape miraculoasa (in 2-3 zile) a unor eczeme care se mentineau de ani de zile, atunci cand a fost facut un tratament cu combinatia din aceste trei legume verzi, sub forma de salata consumata pe stomacul gol.
* Acnee – mai ales la tineri, o cura cu ceapa verde are darul sa readuca la locul lor hormonii „jucausi” si sa curete tenul. Vreme de 14 zile, se consuma preponderent (70% din hrana) cruditati si se mananca 10 fire de ceapa verde pe zi, cel mai bine in combinatie cu salata verde si telina. Intre altele, acest regim dreneaza colonul, detoxifica masiv organismul, facand ca aceasta afectiune – altfel atat de greu de tratat – sa se vindece sau macar sa se amelioreze spontan.

* Bronsita – alicina din ceapa este un antibiotic si un expectorant puternic, iar clorofila are efect antiinflamator. Datorita acestor substante, ceapa verde este printre cele mai bune remedii in acest domeniu, fiind eficienta ca adjuvant, atat in bronsitele infectioase, cat si in bronsitele alergice. Consumata din belsug, ceapa verde este si un bun mijloc de prevenire a astmului bronsic.
* Viroze respiratorii – sunt prevenite si tratate foarte eficient cu ajutorul cepei si al usturoiului verde. Cele doua plante inrudite stimuleaza sistemul imunitar si distrug direct virusii gripali. Se consuma cate 4-5 fire din fiecare, atunci cand simtiti ca raceala va „da tarcoale”, dar si atunci cand deja s-a instalat.
* Diabet – doua studii independente, facute in spitalele universitare ale unor facultati de medicina din India, arata ca un consum zilnic semnificativ de ceapa cruda (140 de grame pe zi) scade glicemia, prevenind si chiar tratand diabetul. In plus, ceapa verde previne complicatii ale diabetului cum ar fi: arteriopatiile, hipertensiunea sau ischemia cardiaca. Interesant este ca in aceleasi studii s-a pus in evidenta un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei care nu sufera de diabet.
* Tromboflebita, tromboza – se consuma doar partea alba a cepei (tulpina), deoarece frunzele, bogate in vitamina K, pot accentua aceasta afectiune. In schimb, alicina din bulbul de ceapa are proprietati anticoagulante, impiedicand formarea trombilor (cheagurilor). In plus, deoarece are proprietati antiinflamatoare puternice, ceapa are un efect extrem de benefic asupra peretilor venosi, afectati de tromboflebita.
* Boli renale cronice – se recomanda consumul de ceapa verde zilnic, mai ales dimineata si seara. Pentru a spori puterea acestui remediu, se asociaza in salate cu tarhon verde si ridichi (radacina si frunze). Toate cele trei legume au un puternic efect diuretic, spaland rinichii de nisipul acumulat, prevenind formarea unor noi calculi. De asemenea, acest trio ajuta la vindecarea definitiva a infectiilor recidivante, fiind un sprijin real al tratamentului cu antibiotice.
* Cancer de prostata – ceapa verde este un aliment cu proprietati anticancerigene foarte puternice, care se datoreaza compusilor cu sulf pe care ii contine. Consumul regulat de ceapa scade riscul aparitiei cancerului de prostata la barbati cu peste 50%, asa cum arata un studiu statistic facut cu un deceniu in urma.
* Cancer pulmonar – s-a constatat, de asemenea, ca ceapa, mai ales cea verde, consumata zilnic, ajuta la reducerea incidentei cancerului pulmonar. Excelent detoxifiant, ea ajuta la eliminarea din organism chiar a unor substante care produc cancerul pulmonar, cum ar fi metalele grele din noxele industriale sau gudroanele din fumul de tigara. De altfel, ceapa verde este considerata un adevarat antidot pentru fumul de tigara, efectul de protectie fiind atribuit tot alicinei, care are efect antitumoral.
* Ciclu menstrual dureros, neregulat – se fac cure de lunga durata cu salate de ceapa, telina verde si salata verde, asezonate cu suc de lamaie. Salata se consuma inainte de fiecare masa. Pe tot parcursul curei (care ar fi bine sa dureze minimum 21 de zile) se consuma cat mai putine proteine (carne, peste, oua, leguminoase) si grasimi (prajeli, margarina, unt).
* Acumulare de apa in tesuturi – se consuma zilnic 50 ml de suc de ceapa verde, dizolvat intr-un pahar (200 ml) de lapte cald. Este un remediu stravechi (prima oara a fost consemnat de catre Plinius cel Batran, cu 2000 de ani in urma), care in multe cazuri a dat rezultate bune.
* Sterilitate, impotenta hormonala – chiar daca efectul ei nu este la fel de rapid ca cel al vasodilatatoarelor de sinteza, folosite in zilele noastre pe post de afrodisiac, cura indelungata cu ceapa verde are rezultate mai sigure si nu creeaza probleme cardiace, ca medicamentele. Se consuma zilnic 10 fire de ceapa verde, eventual impreuna cu telina (radacina si frunze), tarhon si patrunjel verde, usturoi verde si morcov (frunze si inflorescente).

Sfaturi sanatoase ( 47 )


Propiedades-de-la-vitamina-C-1

 

Vitamina C

 

Vitamina C reprezinta un antioxidant de exceptie ce contribuie activ la franarea proceselor degenerative din organism. Facand parte din grupa vitaminelor hidrosolubile (solubile in apa) vitamina c se elimina in cantitati mari dinorganism. organismul uman nu isi poate sintetiza propria vitamina c si tocmai de aceea trebuie sa si-o procure dinalimente sau din alte surse. Sensibila la lumina, caldura si vapori de apa, vitamina c este necesara in formareacolagenului, o proteina ce da tarie oaselor, cartilagiilor, muchilor si vaselor de sange si contribuie la buna mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor.
Acidul ascorbic administrat in mod sustinut ajuta la:
-functionarea normala a sistemului imunitar, inhiband cresterea tumorilor si asigurand rezistenta organismului impotriva infectiilor
– participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale
– previne uzura celulara, incetinind procesul de imbatranire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar inmetabolismul calciului si al altor minerale
– are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind aparitia astmului si a alergiilor si stimuland productia de interferon, factor cu proprietati antiinfectioase remarcabile. Acidul ascorbic accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor cortico-suprarenalieni. Scade colesterolul sangvin, protejeaza organismul fata de substantele cancerigene si creste si mentine randamentul fizic.
Vitamina C ajuta absorbtia fierului la nivelul intestinului, creste rezistenta la infectii si mentine numarul globulelor albe din sange, ofera protectia antioxidanta, prevenind transformarea nitratilor (din tigari, fum, grasimi, unele legume) in substante cancerigene. Cauzata de o alimentatie insuficienta, de o malabsorbtie digestiva, de o crestere a necesitatilor sau eliminare excesiva, carenta apare cel mai des la subiectii varstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica (doza zilnica recomnadata de vitamina C este de 60 de mg). Simptomele lipsei de vitamina C sunt: oboseala, astenie, slabiciune, stare de depresie, lipsa poftei de mancare, dureri osoase moderate, ameteli, piele uscata, edeme, gingivita, hemoragii.

Deficitul de vitamina C
– conduce la aparitia scorbutului care este o boala caracterizata prin anemie, caderea dintilor si sangerari sub piele. In carenta de vitamina C tenul devine uscat si palid, pierzandu-si stralucirea si prospetimea. Excesul de vitamina C (1000-5000 mg pe zi) se manifesta prin deranjamente stomacale mai ales in cazul unei sensibilitati crescute la aciditate, aparitia de pietre la rinichi, afectarea sistemului imunitar si aparitia simptomelor de ameteala si greata. Surse de vitamina C sunt: fructe (portocale, papaya, mere, capsuni, grepfruit, pepene), broccoli, ardei gras, rosii, mango, cartofi, varza, spanac, lamaie, varza, afine.
Sinonim: acid ascorbic.

Antioxidantii


47b6dcc85ee4d

 

Cercetări asupra unor suplimente farmaceutice de antioxidanţi precum vitaminele A, C şi E scot la iveală un pericol de care mulţi nu sunt conştienţi: în loc ca aceste vitamine să prevină cancerul şi bolile de inimă, e mai probabil ca unele dintre ele să dăuneze organismului.

Se consideră că antioxidanţii ar preveni şi limita deteriorările produse în celulele organismului uman de către radicalii liberi, pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Însă, atrag atenţia cercetătorii, e o mare deosebire între antioxidanţii pe care organismul îi preia dinfructe şi legume şi cei luaţi sub formă de suplimente de la farmacie.

„E foarte dificil să iei o supradoză de antioxidaţi mâncând fructe şi legume, dar e uşor să ajungi la supradozare atunci când iei pastile în care antioxidanţii se găsesc în concentraţii mari”, explică prof. Jim Kehrer, de la Departamentul de Farmacie al Universităţii Alberta, Canada.

Reclamele la aceste produse  ne bagă în cap ideea că a lua un pic de antioxidant e bine, a lua mai mult e şi mai bine, iar a lua foarte mult e excelent, dar această idee nu este corectă, spune prof. Kehrer, care studiază  încă din anii 1970 efectele radicalilor liberi.

„Ajungi la un moment dat – uneori rapid – într-un punct în care doza devine periculoasă”, spune specialistul.

E drept, pentru a se ajunge la o adevărată intoxicare, ar trebui ca dozele ingerate să fie masive, însă, chiar când nu e vorba de doza toxică, pot exista efecte nocive subtile, care se acumulează de-a lungul anilor dacă ingerăm cantităţi de antioxidanţi mai mari decât ar trebui.

Printre nutrienţii cu rol antioxidant se numără vitaminele A, C şi E; minerale precum seleniul şi manganul acţionează şi ele ca antioxidanţi în mod indirect, intrând în componenţa unor enzime.

Antioxidanţii naturali fitochimici se găsesc în alimentele de origine vegetală şi sunt de două tipuri. Un tip îl reprezintă carotenoizii, care includ beta-carotenul, licopenul, luteina şi zeaxantina; celălalt tip este reprezentat de polifenoli, precum antocianinele, care dau culoarea roşie şi violetă a unor fructe şi legume.

Antioxidanţii pot fi clasificaţi, după solubilitatea lor, în hidrosolubili (se dizolvă în apă) şi liposolubili (se dizolvă în grăsimi).

În general, se consideră că antioxidanţii hidrosolubili (printre care se numără şi vitamina C)  nu pun probleme de sănătate majore, deoarece, dizolvându-se în apă, pot fi eliminaţi rapid din corp prin urină. Totuşi, dozele mari pot suprasolicita rinichii şi pot tulbura echilibrul sistemului imunitar.

O problemă mult mai mare pot fi antioxidanţii liposolubili, deoarece aceştia nu sunt excretaţi rapid şi tind să se acumuleze în corp, putând atinge niveluri periculoase.

Ingerarea de antioxidanţi în exces poate duce la scăderea concentraţiei radicalilor liberi, pe care celulele îi folosesc pentru a comunica unele cu altele şi pentru alte funcţii, iar consecinţele asupra organismului pot fi severe.

Astfel, dozele mari de vitamina A pot afecta grav ficatul, iar mai multe studii realizate în Canada, SUA, Australia, Italia, Finalnda şi alte ţări au arătat că megadozele de antioxidanţi ca vitamina E, administrate unor pacienţi cu cancer pulmonar şi boli cardiovasculare, au stimulat stresul oxidativ,. în loc să îl combată. Stresul oxidativ apare atunci când există un dezechilibru între producţia de radicali liberi şi capacitatea organismului de a-i detoxifica sau de a repara vătămările produse de ei la nivel celular.

Metoda cea mai sigură de a ingera o doză care să nu fie nocivă este să consumăm un amestec de fructe şi legume, care să furnizeze antioxidanţii necesari în cantităţi nepericuloase; astfel, putem beneficia de beta-carotenul din morcovi, de licopen din roşii şi de polifenoli din struguri, de exemplu, spune prof.  Venket Rao, specialist din cadul Departamentului de Ştiinţe ale Nutriţiei al Universităţii din Toronto.

Dar ce înseamnă prea mult când e vorba despre antioxidanţi? Prof. Rao explică: o megadoză ar însemna o cantitate de 5-10 ori mai are decât necesarul mediu estimat, care  variază în funcţie de sex şi vârstă. O singură capsulă de vitamina E nu reprezintă o megadoză, dar un bărbat cu vârsta între 25-50 de ani, care ia mai multe capsule, acumulâmd o cantitate de 1.000 mg pe zi sau mai mult, poate ingera astfel o megadoză.

„Iată paradoxul”, spune prof. Rao. „Avem dovezi că antioxidanţii sunt buni pentru noi, dar avem şi studii clinice bine controlate care arată că megadozele de antioxidanţi pot fi nocive. Pe cine să crezi?”

În 2009, o revizie a unor studii asupra antioxidanţilor ajungea la concluzia că „suplimentele de antioxidanţi trebuie considerate produse medicamentoase şi trebuie să treacă printr-un proces de evaluare suficient de riguros înainte de a fi comercializate.”

Prof. Kehrer consideră că oamenii au nevoie de o înţelegere mai bună a ceea ce înseamnă aport nutriţional de vitamine şi ar trebui să încerce să nu exagereze cu administrarea unor substanţe chimice sub formă de preparate farmaceutice.

 

 

 

Farmacia naturii ( 25 )


galbenele

Galbenele

 

Galbenelele (calendula officinalis, pop.craite, coconite, galbenare,boace, salomie) sunt plante cu tulpina inalta, ramificata si paroasa, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbena. Sunt intalnite in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe langa garduri.
Florile de galbenele sunt cunoscute din vechime pentru proprietatile benefice în cazul unor forme de cancer si chiar in medicina contemporana unde se regasesc in compozitia unor produse moderne utilizate in lupta cu cancerul.

Galbenele – compoziţie chimică
Florile de galbenele au in compozitia lor saponozide, mucilagii, carotenoide (aprox. 3,5%), alcooli triterpenici, flavonoizi şi glicozizi flavonici, steroli, taninuri, ulei volatil (cca. 0,02%), substanţe amare, urme de ulei volatil (sesquiterpene oxigenate), vitamina C, acid malic, săruri minerale si substanţe proteice.

Galbenelele sunt  plante anuale ce infloresc din luna mai pana in luna septembrie.
Perioada de recoltare: Se recolteaza florile de galbenele fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea galbenelelor se face 4-5 zile la rand, dupa ce se ridica roua si pana seara. Se pune la uscat in straturi subtiri, la umbra.

Galbenele – afectiuni uz intern si extern

– Pentru uz intern galbenelele au un efect terapeutic remarcabil in tratarea unor boli ca ulcerul gastric si duodenal, ictere, ulceratii canceroase, hemoroizi, inflamatii ale colonului sau boli de ficat.
– Ca uz extern folositi cu incredere galbenele sub forma de tinctura de galbenele, ceai de galbenele, infuzie sau alifie de galbenele pentru tratarea unor afectiuni ca micoze, rani purulente, acneed, leucoree, arsuri, leziuni ulceroase ale sanilor, cancerul mamar si al pielii

Infuzia cu galbenele

Pentru infuzia cu galbenele se pun 2 lingurite cu varf de floare uscata de galbenele in 350 ml apa clocotita. Din infuzie se bea caldut ceaiul de trei ori pe zi inainte cu o jumatate de ora de a lua masa. O infuzie mai puternic concentrata se face din 4 linguri de flori de galbenele la 250 ml apa din care se beau 3 lingurite pe zi.

Alifie de galbenele

Pentru a prepara acasa alifia de galbenele se infierbanta 100 grame de untura de porc nesirata, peste care se padauga 25 g de flori proaspete de galbenele iar apoi se lasa sa prajeasca compozitia la foc mic. Se amesteca incet timp de 12 minute si apoi se da tigaia de pe aragaz si se lasa sa stea asa pana a doua zi cand se incalzeste din nou amestecul. Apoi se strecoara printr-un tifon, intr-un borcan, in care se stoarce si rezidul ramas din prajirea plantei. Alifia de galbenele se aplica in straturi subtiri pe zonele corpului cu arsuri sau degeraturi.

Tinctura de galbenele

Tinctura de galbenele se obtine din20-30 grame de flori de galbenele proaspat culese care sunt introduce intr-un de sticla de un litru, peste care se toarna100 g alcool de 70-80 grade pana acopera florile in intregime. Vasul se aseaza apoi langa o sursa de caldura sau la soare unde trebuie sa ramana la macerat timp de 2 saptamani. Pentru reglarea ciclului menstrual se pot consuma de trei ori pe zi cate 30 picaturi de tinctura de galbenele in putina apa. Cu un amestec de 10-15 grame tinctura si 100 g de apa fiarta si racita se pot face cu succes comprese pentru rani, arsuri, ulceratii dar si pentru bolile de ochi. Acest amestec da bune rezultate excelente si pentru leucoree.

Ceai de galbenele

Daca se beau doua-trei cani de ceai de galbenele pe zi, intre mese, are efect excelent in tratarea gastritei hiperacide si a ulcerului gastroduodenal. Ceaiul de galbenele mai are proprietatea de a calma durerile menstruale, mai ale sla persoanele anemic. Galbenelele intra in compozitia ceaiului gastric si aromatizantului pentru bai. Compresele cu ceai de galbenele activeaza tenurile uscate. Ceaiul de galbenele mai este recomandat la tratarea icterului, ulcerului, leziunilor uterine.

Florile de Galbenele sub forma de bai, cataplasme sau tinctura se folosesc si ca pansament pentru ranile care se vindeca mai greu, cum sunt ulceratiile, plagi cu puroi, arsuri, degeraturi, acne si eczeme, deoarece principiile active din galbenele au proprietati de a stimula circulatia sangelui la nivelul tesuturilor, grabind astfel cicatrizarea si vindecarea ranilor.

Sfaturi sanatoase ( 46 )


ikea-mic-dejun

 

Multi oameni sar peste micul dejun pentru ca, mai tarziu, se simt mai flamanzi decat atunci cand n-au mancat nimic dimineata. Insa, potrivit nutritionistilor, oamenii nu se simt flamanzi PENTRU CA au mancat micul dejun, ci pentru ca au consumat micul dejun GRESIT. Iata cele mai intalnite greseli cand este vorba despre micul dejun, potrivit Huffingtonpost.com:

1. Proteine insuficiente Multe persoane consuma la micul dejun un bol de cereale si lapte. Pare alegerea potrivita, nu? Bineinteles, o ceasca de lapte furnizeaza 8 grame de proteina, insa ia in calcul faptul ca, de multe ori, dupa ce n-au mai ramas cereale in castron, nu mai bei si laptele care ramane.  Proteina se digera mai incet decat carbohidratii, asa ca daca nu ai multe proteine, in curand iti va fi din nou foame. Daca nu vrei sa bei laptele care a ramas in bol, adauga un ou fiert tare in micul dejun pentru o extraproteina. De asemenea, poti lua proteine din painea din cereale integrale sau din unt de arahide.2. Prea putine fibre Cu cat micul dejuns contine mai mult zahar, cu atat mai repede se digera si tu vei fi tot mai infometat. In schimb, cu cat mai multe fibre contine cu atat mai mult nu-ti va fi foame. Regula de aur: micul dejun ar trebui sa contina intotdeauna 5 grame de fibre si intotdeauna ar trebui sa fie mai multe fibre decat zahar. Pentru extra fibre adauga seminte de chia sau de in.

3. Fara grasimi O masa fara grasimi te va face sa te simti flamand in mai putin de o ora. Priveste la micul dejun sanatos bazat pe iaurt greces cu 0% grasimi, cereale bogate in fibre si stafide. Unde este grasimea? Fie treci la iaurtul de 2% grasimi, fie adaugi nuci sau alune pentru a evita senzatia de foame. Insa, chiar daca trebuie sa adaugi putina grasime, tine minte ca mai mult nu inseamna mai bun.4. Mancare insuficienta In vreme ce fructele sunt bogate in fibre, vitamine si minerale nu sunt suficiente pentru un mic dejun. Nu este de ajuns sa iei un mar in drum spre locul de munca, pur si simplu nu-ti va fi de ajuns. Daca stai la masa si consumi 300-400 de calorii, te vei simti mult mai satisfacut. Pana cand va veni timpul pranzului aceste extracalorii vor fi irelevante sau te vor ajuta sa nu mananci mai mult.

5. Sa iei micul dejun prea tarziu De regula ar trebui sa iei micul dejun la o ora dupa ce te-ai trezit (cand este posibil). Cu cat o peroana intarzie mai mult luarea micului dejun, cu atat mai greu va fi de satisfacut dupa ce va lua masa. Nu uita, scopul micului dejun este sa-ti furnizeze enenergie o perioada cat mai lunga dupa ce te-ai ridicat de la masa. Odata ce micul dejun este apropiat de pranz, nu ar mai face treaba eficace.

REGULA DE AUR: Daca vrei un mic dejun satios, incearca sa eviti greselile de mai sus, sau macar o parte din ele. Insa nu uita: orice mic dejun este mai bun decat niciun mic dejun.

E – uri ( 50 )


food_additives

 

181 Tanninuri

Origine:
Amestec natural cu o compoziţie complexă. Preparat comercial din ghinde sau preparat sintetic.

Funcţii & caracteristici:
Colorant galben-alb, utilizat în special ca aromatizant de exemplu aroma de nunt sau nuci.

Produse:
Băuturi şi cofetărie.

Doza zilnică acceptabilă:
Nu a fost determinată.

Efecte secundare:
Nu se cumosc efecte secundare când este utilizat ca aditiv (utilizare foarte limitată). Concentraţiile ridicate pot cauza probleme de stomac sau contracţia arterelor.

Restricţii dietetice:Dietary restrictions :
Nici una, E181 poate fi consumat de către toate grupările religioase, vegani şi vegetarieni. 

Farmacia naturii ( 24 )


banana2

 

Banana

 

Bananele conţin trei zaharuri naturale – sucroză, fructoză şi glucoză şi de asemenea fibre. O banană îţi asigură aproape instant nevoia organismului de energie. Cercetările au arătat că doar două banane asigură energia pentru 90 de minute de exerciţiu fizic.

Atunci cand o compari cu un mar, banana are de patru ori mai multe proteine, de doua ori mai multi carbohidrati, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai mult vitamina A si de cate doua ori, celelalte minerale si vitamine. Este de asemenea bogata in potasiu.

Bananele ajuta in caz de depresie arata un studiu realizat recent. Persoanele care sufera de depresie se simt mai bine dupa ce mananca banane. Aceasta se explica pentru ca bananele contin triptopfan (unul dintre cei 8 aminoacizi esentiali), aminoacid pe care corpul il transforma in serotonina, hormon care te ajuta sa te relaxezi, iti imbunatateste starea de bine si in general te ajuta sa fii mai fericit/a. De asemenea, vitamina B6 regleaza nivelul de glucoza din organism, ceea ce are de asemenea un efect pozitiv asupra starii tale de bine.

Anemie Bananele contin un nivel crescut de fier care stimuleaza productia de hemoglobina in sange si ajuta la ameliorarea anemiei.

Presiune areteriala Acest fruct tropical contine o cantitate ridicata de potasiu, care ajuta la reglarea presiunii sangelui. Consumul de banane ajuta la reducerea riscului de atac de cord si presiune arteriala.
Bananele ajuta functionarea creierului

200 de studenti au participat la un studiu efectuat in Anglia. Rezultatele lor la examene au fost cu mult mai bune dupa ce au mancat cate o banana la micul dejun, intr-o pauza din timpul zilei si la masa de pranz. Potasiul din banane este foarte benefic pentru activitatea creierului.
Constipatie

Bananele sunt bogate in fibre, includerea bananenlor in dieta noastra ne ajuta sa mentinem un tranzit intestinal bun. Decat sa recurgem la medicamente si laxative, este mai bine sa consumam banane.

Previous Older Entries