Misterele Romaniei ( 174 )

«Doar strainii sunt interesati de megaliti»

Ajutat de câtiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasa. Specialistii din Bucuresti au luat in serios descoperirea lui nea Vasile. Asa a iesit la iveala originea stâncilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul mileniului IV. i.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor getilor. Insemne bizare, scrijelite in piatra, câteva simboluri solare, asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare sa simbolizeze Soarele si câteva planete. Altul pare un simbol precrestin. Un altul seamana izbitor cu un OZN! In legatura cu primul megalit descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani”, Traian Naum si Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentând probabil discul solar intâlnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia etc.” Nea Vasile spune ca „am hotarât impreuna (n.r. – cu profesorul Traian Naum) sa ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei. Dar am vazut ca sunt lasate sa zaca ascunse si se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a si disparut. A fost bagata in temelia unei cladiri! Nu le-am mai putut recupera. Am decis sa le aduc acasa. Le-am expus in curtea mea, in «Muzeul Megalitilor »”. Cu o tristete blânda, Vasile Pata ne spune ca nu se acorda importanta megalitilor din ograda lui. „Din pacate, stiinta la noi e la pamânt. Doar strainii se intereseaza si vin in expeditii ca sa le vada”.

Muntele jefuit si umilit de Ceausesti

Exploatarea sulfului vulcanic din Calimani a inceput prin 1970, la indemnul familiei Ceausescu, care dorea cu orice pret independenta economica a tarii, inclusiv in ceea ce priveste materia prima pentru industrie. S-a lucrat aici, la exploatarea sulfului, peste 25 de ani. A fost decapitat fara scrupule un munte. Negoiul românesc practic nu mai exista decât pe harti. In fapt, acum este doar o stânca dezbracata, impudic si sinistru. Se vad aici toate maruntaiele pamântului. Straturile geologice asezate temeinic in timp, unul câte unul. Mina de sulf nu a fost rentabila niciodata. Acoperea doar 5% din necesarul industriei din acea perioada. A lasat insa in urma, dupa ce a fost inchisa in 1997, un adevarat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte, la fel de inalt si „falnic” de steril de mina, izvoare si pâraie otravite… Directorul adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Suceava, inginerul Iluta Cocris, a declarat, pentru „Gardianul”, ca „in prezent se deruleaza un proiect de reconstructie ecologica a fostei exploatari miniere de sulf Calimani, finantat de Guvernul României. 200 ha de teren arata si acum, dupa unsprezece ani de la inchiderea minei, ca un straniu peisaj selenar, lipsit complet de viata. Ranile naturii se vor vindeca doar in câteva zeci de ani”.

Misterele Romaniei ( 173 )

Cei care se incumeta sa strabata Calimanii, de la Vatra Dornei la Toplita, isi dau seama de frumusetea pura a acestui munte. Ochiul iti este ademenit de o sumedenie de bijuterii pe care doar muntele ti le poate darui, de la padurile de brad dese ca peria pâna la stâncile sculptate misterios de natura atotstiutoare. De la rododendronul ce inroseste la inceput de vara pajistile alpine la Iezerul „fara fund”, lacul izvorât miraculos la 2.000 de metri, „Sfinxul” Calimanilor sau stâncile care intrupeaza in granit cei Doisprezece Apostoli. S-a pomenit in literatura de specialitate despre virtutile energetice ale muntelui, asemanatoare Bucegilor sau Ceahlaului, si despre misterele preistorice pe care le ascund aceste piscuri indraznete.

 

Pietrele scrise ale lui Pata

 

Intr-un sat de la poalele muntelui, la Gura Haitii, in curtea unui muntean batrân si gospodar, se afla adapostite intr-un sopron improvizat trei bucati de stânca. Pe o bucata de scândura batuta de ploi, potrivita in cuie deasupra sopronului, sta scris cu vopsea „Muzeul Megalitilor”. Nea Vasile a fost timp de vreo douazeci de ani sofer la exploatarea de sulf din Calimani. Stie toate tainele muntelui, ii cunoaste darnicia si furia. Ii place sa colinde printre jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare sa se impreuneze cu pamântul. Asa si-a invatat si copiii… Sa respecte muntele cu maretia si greutatile lui. Vasile Pata ne-a povestit ca in 4 iunie 1987, dupa o zi ploioasa, cum sunt multe pe aici, mergea, impreuna cu nevasta si cu fiul lui, catre cei 12 Apostoli. Claudiu Pata, care era in clasa a XII-a atunci la un liceu in Vatra Dornei, a descoperit, in santul adânc de 2 metri, sapat de viitura, o piatra pe care erau gravate insemne ciudate, printre care si simbolul soarelui. „Fiul meu ne-a spus, cu rasuflarea taiata, ca a descoperit o stânca ciudata. O stânca cu niste inscrisuri tainice si câteva desene greu de deslusit”, ne-a povestit batrânul. „A venit si geologul santierului de la mina sa vada minunea, impreuna cu un profesor. Ei au anuntat Institutul de Stiinte de la Bucuresti. Apoi, s-au mai gasit inca trei pietre gravate. A aflat si profesorul Traian Naum, cel care era cu adevarat interesat de muntii Calimani si cu care ne cunosteam de câtiva ani. El a venit impreuna cu un arheolog, cu Marin Cârciumaru. Când profesorul Naum a vazut pietrele, a ingenuncheat si avea lacrimi in ochi”, a adaugat Vasile Pata.

continuare

Misterele Romaniei ( 172 )

Locul unde omenirea s-a nascut

Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care adapostesc sfincsi par cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le faca uitate in timp. Nu este vorba despre mina omului, cum s-ar putea crede ci despre o auto-protectie a zonelor respective. Energia emisa in preajma sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti. Este suficient sa privim statisticile din ultimii zeci de ani ca sa vedem cum zona Retezat – Godeanu a fost foarte rar vizitata si cum nu o data, cei care s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au suferit accidente grele.

“Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii au stiut dintotdeauna ca acolo sunt secrete nemaipomenite care pot da stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si cum sa ajunga sa caute acele secrete, fara a fii remarcati? Asa ca au folosit cozile de topor romane si au introdus Bucegii in circuitul turistic. In felul acesta, printre turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot pierde urma usor printre ceilalti si pot parea oameni obisnuiti” afirma domnul Marian Dumitrescu, geologog si specialist in energia pietrelor. Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o serie de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra Bucegilor.

Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai multi turisti sa renunte la explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu convine anumitor grupari oculte. Si ceea ce parea imposibil, se petrece de cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii spiritualitatii universale sau intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.

Misterele Calimanilor: Inscriptii de peste 2500 de ani la Muzeul Megalitilor

Muntii Calimani constituie bariera de stânca intre Ardeal si Moldova. Este simbolul de piatra care uneste patru judete – Harghita, Suceava, Mures si Bistrita. Atlasele geografice spun ca este cel mai inalt si cel mai spectaculos munte din Carpatii Orientali. In anii ’80, la porunca Elenei Ceausescu, aici, la 2.000 de metri, trebuia sa se fabrice acid sulfuric… De câtiva ani a primit, prin lege, titlul de „parc national”. Calimanii ascund insa, dincolo de flora si fauna lor, unice in România, câteva mistere greu de explicat: „megalitii”. O scriere si simboluri ciudate sapate in stânca.

continuare

Misterele Romaniei ( 171 )

Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit Ciobanasul. Privirea sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o altfel de semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei, al formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste de legende si de intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului sustin ca au auzit niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte?

 

Satelitii celesti

 

O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de cercetatori straini si romani a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate, acum mii si mii de ani, ca niste bizare aparate de emisie – receptie spirituala. Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamint isi puteau trimite ordinele catre preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu intamplator zonele au fost cunoscute ca fiind sfinte din cele mai vechi timpuri, iar pe virfurile muntilor s-au descoperit o gramada de urme ale unor temple vechi de mii de ani. Sfincsii functionau nu ca aparate de radio celeste ci ca statii de amplificare, fluxurile energetice si spirituale care treceau prin ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in felul acesta, informatiile controlate de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel din Delphi. Ani de zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi “functionat” ba pe seama unor gaze halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama cine stie caror mincaruri sau ciuperci cu efect halucinogen. Realitatea este putin diferita. Gazele sau mincarurile halucinogene nu ofereau informatiile primite de la zei ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre lumea divina. Apoi veneau informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se repartizau in functie de reteaua informationala creata de zei. Cum s-ar spune in zilele noastre, sfincsii indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care satelitii nu vor ajunge niciodata.

continuare

Misterele Romaniei ( 170 )

“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”

In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre Orsova, se gaseste un alt Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor, dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el, din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri fantastice. Si daca stim ca Nicolae Densusianu a localizat Muntele Sfint Kogaionon putin mai jos, la Dunare, in apropiere de Portile de Fier, nu ne mai miram de nimic. Sub Sfinxul de acolo se spune ca ar fi ingropate ciomagul lui Hercule si pielea leului prin care nu trecea nici o arma. Multi au cautat, de-a lungul anilor, cele doua obiecte mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul romanilor. Ba mai mult, oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute stralucand, timp de cateva minute.

“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”, afirma domnul Nicoara Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre eroii locali, haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti trimise sa-l prinda.

“Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un interes sa-l omoare”, incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari si mai veninoase.

“Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta tolanita taman pe sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma` de metru si a sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo”, isi incheie etnologul relatarea.

Vocile din preajma sfincsilor

Dar cea mai importanta alcatuire stincoasa de tip sfinx a fost facuta in Muntii Retezat, unde nu mai putin de sase formatiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc care inconjoara virful cu acelasi nume. Cei care analizeaza solul masivului vor remarca uimitoarea lui asemanare cu cel de pe Luna. In plus, turistii care au campat sau doar au trecut prin preajma, sustin ca nu au simtit nevoia de apa sau de mincare si ca s-au simtit foarte relaxati, chiar daca ajunsesera acolo dupa o zi intreaga de mers pe munte.

continuare

Misterele Romaniei ( 169 )

Punct de reper pentru calatoriile spatiale

Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In cartea sa intitulata “Cartea trecutului misterios”, francezul Robert Charoux spune ca pe glob exista locuri speciale, numite puncte ale dragostei, in care energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale dragostei energetice, in care energiile terestre si cele celeste converg, Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci spiritual si energetic.

Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia “12 Apostoli”, unde pot fi vazute o serie de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani de zile oamenii au crezut ca au de-a face cu niste toane ale naturii, dar in 1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit straniu, care reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de vedere stiintific. Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe formatiuni antropomorfe. Este vorba de ceea ce localnicii au numit Dochia si care are o inaltime impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri. La baza stincii este un mic izvor, despre care oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari, pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce  izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa de romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum, pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai, unul dintre acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a scurta durata calatoriilor. “Chiar si asa, consumul de energie este mare si aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru calatoriile spatiale…”. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne arate.

continuare

Misterele Romaniei ( 168 )

La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui Teofil, (de la care, in urma cu mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere intrarea cautata. Si cand au avut impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi doua obiecte stranii ce pareau a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca cele doua bucati fac parte din cheia care va deschide poarta de trecere si ca ei sunt pe cale sa descopere cea de a treia bucata, si ultima, a cheii.

A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si faceau veacul pe timp de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca nu exista nici o urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor prin care tot intrau si scormoneau. Doar parintele Teofil credea ca baietii gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost inca elucidat.

Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor in energetica. Se pare ca astfel de chei exista si permit accesul la anumite zone. “Spre exemplu, toata lumea stie ca sub Sfinxul din Bucegi se gasesc comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic, indiferent de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este ascunsa sub un val de energie primordiala, greu de reperat si de penetrat. Doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate patrunde in tainitele secrete ale Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul din munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj temporar. Adica in acelasi loc pot exista mai multe civilizatii dar decalate temporar”, sustine domnul Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al spatiului carpatic, pe care-l considera adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este autorul unor cercetari care aduc in prim plan Carpatii dintre Dunare si Ceahlau, ca fiind leaganul civilizatiei noastre si al puterilor mistice care au stapinit planeta in vechime. Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva tot misterul. Pentru ca Akasha este memoria universala, cea care inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului. Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza ca o poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se deruleaza asa cum ar trebui.

continuare

Misterele Romaniei ( 167 )

“Pentru ca ar fi trebuit sa acceptam ca energiile din zonele respective sunt… inteligente si au anumite preferinte metalice. Iar asta nu e totul. Culoarea argintului nu a fost niciodata aceeasi. La Toplet argintul a avut o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi, argintul a fost acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica anomaliile respective decat prin… componenta energetica diferita intre zone.

Paznicul de seara

Se ajunge relativ usor, de pe drumul turistic care duce de la Cabana Ciucas in virf, fiind situat pe unul din abrupturile sudice ale Tigailor Mari. Privirea sfinxului este indreptata catre apus, mai exact catre locul din care, in religia crestina, vin luptatorii negativi, cei cunoscuti si sub numele de diavoli. Localnicii spun despre sfinxul lor ca ar fi fost, la origine, un inger de-al lui Dumnezeu. Ingerul trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii aruncase pe diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au fugit catre soare-apune.  Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei care ajung in preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o stare de moleseala. Unii pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar oamenii locului stiu ca acesta e semn ca locul e viu. Si oricum, nimeni nu are curajul sa doarma in zona. Mai ales ca nu foarte departe de acel loc, mai exista o stinca denumita sugestiv “Mina dracului”.

Disparitii misterioase

In vara lui 1992, Georgescu Aurel, cativa tineri specialisti in mistica si energetica – la vremea cand acestea abia intrau pe “piata romaneasca”, aveau sa dispara fara urma. Respectivii, in numar de sapte, sustineau ca sunt in posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau existenta unor porti de trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul Bucegilor   s-ar afla mai multe incaperi unde au fost depozitate arhive secrete din cele mai vechi timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste preoti ciudati. Timp de aproape doua luni, respectivii au cautat intrarile respective. Intrau in pesterile din zona si apareau abia spre seara, obositi dar deloc descurajati.

continuare

Misterele Romaniei ( 166 )

Misterul Sfincsilor din Carpati

Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel, in sumeriana, KUR-PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca inainte de Potop, au domnit 8 regi in 5 orase, timp de 241.200 de ani. Apoi tablitele sumeriene spun ca “…a sosit Potopul, iar dupa Potop au venit la domnie regii popoarelor din munti…”. In sanscrita denumirea de KARPATA inseamna “Locul Guvernatorului” iar in latina CARPE, “Muntele tau”. Mai mult, o serie de istorici romani si straini considera ca muntele mistic, Caucaz, amintit in scrierile stravechi nu are absolut nici o legatura cu actualul Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier si pina in zona Buzaului. Aici ar fi fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate aceste legende si realitati istorice, putem intelege mai usor valoarea spirituala a sfincsilor romanesti.

Energiile inteligente

In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata. Localnicii ii spun Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi, masuratorile energetice au aratat un flux iesit din comun. Batrinii spun ca demult de tot, Zeus insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar fi gasit refugiu intr-o pestera de sub sfinx si ar fi fost ascuns de un faun care l-a ingrijit si i-a vindecat ranile. Tot faunul a fost cel care s-a sacrificat pentru regele zeilor atunci cand titanii s-au oprit in preajma muntilor cautindu-si prada. Dupa ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca se vad fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori. Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi energetice exceptionale, care se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este atit de mare, incit, daca nu ar fi controlate ar putea arde jumatate din Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu, unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva sfincsi. Domnia sa si cei cativa colaboratori au efectuat o experienta  inedita in zonele studiate. La o adincime de jumatate de metru, au ingropat trei obiecte: unul de argint, unul de aur si unul dintr-un aliaj oarecare, pe care le-au lasat un an intreg. Se urmarea efectul energiilor asupra diverselor metale. “Am pornit de la ideea ca in antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte metale”. La dezgropare, argintul era de o culoare verde inchis, aurul nu avea nimic iar aliajul respectiv  era pur si simplu topit. O explicatie logica nu a putut fi data experimentului.

continuare

Misterele Romaniei ( 165 )

Si totusi, necazurile au intrat pe usa bibliotecii o data cu oul de dinozaur. La o saptamana dupa ce a fost adus, un incendiu izbucnit pe neasteptate a distrus un corp de biblioteca cu tot cu carti, paguba insumand aproape un miliard de lei. Apoi domnul Dobrescu a inceput sa constate ca de fiecare data cand era in biblioteca, il cuprindea o stare de neliniste si molesala, in acelasi timp. “Pana atunci biblioteca era locul meu de retragere, locul unde imi incarcam bateriile. Dintr-o data, totul s-a schimbat. Ajunsesem aproape sa nu-mi mai doresc sa vin in biblioteca. Plus ca, ori de cite ori luam oul in mina, ma treceau fiori si simteam cum ma parasesc puterile. Puneam totul pe seama emotiei de a tine in mina ceva vechi de peste o suta de milioane de ani, dar nu era asa.”

 

Fugarita de un dinozaur carnivor

 

Si ceilalti prieteni apropiati ai domnului Dobrescu care il vizitau in biblioteca au inceput sa se planga de aceleasi simptome. Iar cei care, in afara sa, au luat oul in mina s-au imbolnavit brusc, fara o explicatie logica. “Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si noaptea. Timp de aproape o saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa urla.”  Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a pus mina pe oul de dinozaur,  a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit omul se ridica din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in ultima clipa.  “Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci cand era sa aiba accidentul, el nu vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o cimpie verde, imensa si plina de flori.” Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si l-a vindut la o licitatie pe Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca evolutia celor care au cumparat oul, dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar, totodata, nu vrea sa dea nici o explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si propriul destin.

continuare

Misterele Romaniei ( 164 )

Blestemul dinozaurilor vii

Un ou de dinozaur poarta in el blestemul trecutului

In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la imensii dinozauri si alte reptile asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile batrinilor sequoia. Cercetatorii au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai mare decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai adaptabile la schimbarile climaterice.    Cu putina vreme in urma, cercetatorii francezi si cei români descopereau in Bazinul Hategului urmele unor dinozauri ciudati, asa numitii dinozauri pitici, care cu greu puteau ajunge la 1,5 metri inaltime. De atunci s-au spus multe si s-au facut si mai multe, oamenii din zona incercand, care mai de care sa descopere oase sau chiar oua de dinozauri. Ba unii sunt convinsi ca daca or sa gaseasca mai multe oua de dinozauri si le pun la incubator or sa iasa din ele micile progenituri. Prin comertul subteran cu oase de dinozauri, a intrat si domnul Aurelian Dobrescu in posesia unui ou de dinozaur. A platit pe el 1.500 $ dar nu-i pare rau, pentru ca stie ca valoarea intrinseca a oului e mult mai mare. “Am vrut sa le dau oamenilor mai mult, dar m-am gandit ca stric pretul pietei. Le-am dat cit mi-au cerut si toata lumea a fost multumita.” Cel putin asa parea atunci. Pentru ca necazurile au inceput abia mai tarziu sa apara.

Oul ciudat

Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu. Camera e spatioasa si este dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile românesti cit si din aparitiile editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul 1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o avere imensa. Aici, in acest habitat de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de un bazin facut din sticla securit.

continuare

Misterele Romaniei ( 163 )

Le-am scris o scrisoare in care povesteam ce vazusem si am primit un colet. Imi scrisesera o scrisoare, asigurandu-ma ca poarta pe care o vazusem a intrat pe listele lor. Am primit de la ei mai multe materiale despre porti. Forme ca acestea ar fi aparut din timpuri imemoriale, ele fiind prezente sub diverse descrieri in tot felul de scrieri vechi. In 1992, Barry R. Oscott a vazut o poarta in timpul plimbarilor sale langa orasul Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, dar Roscott a apucat sa facă mai multe experimante si observatii. In urma cestora a infiintat O.D.R.G. care e prezent in tota lumea. Din 1963 pana azi (relatarea e din 1995) ODRG a inregistrat 283 de porti deschise. Cele mai multe par a fi in USA, dar cele mai recente sunt in Rusia (18 porti intre 1988-1995), Polonia (3 porti) si Romania. In medie, o poarta ramane deschisa intre 2 luni si 1 an. Cu cat este mai mare, cu atat ramane mai mult timp. Cele de 1 an au cel putin 1 metru inaltime(h). Majoritatea sunt verticale – ca cea vazuta de mine- dar sunt si orizontale sau circulare. O poarta are 4 stari: deschidere, acces, sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 pot aparea in ambele sensuri, nu numai in ordinea asta.Tot ce stim, e ca la deschidere este o radiatie foarte intensa, care poate fi daunatoare organismelor vii. Nimeni nu vazut o poarta cum se inchide sau deschide. Accesul este starea in care am vazut-o eu, orice intra de aici, ramane acolo. In starea de sursa, functioneaza ca o usa deschisa pentru partea cealalta, din ea au iesit forme identice descrise intotdeauna ca cea pe care am vazut-o; o minge albicioasa care pluteste si merge cu mare viteza, rostogolindu-se (poate fi un fel de invazie a unor formne de energie pe care nu le stim? Robert). Portile nu sunt opera umana. Daca ar fi fost un proiect militar secret, nu ar fi aparut intamplator. ODRG sustine ca ele ar fi altercari intentionate ale continuumului spatio-temporal, permitand comunicarea intre universuri paralele.(!!?) O civilizatie extraterestră foarte dezvoltată ar poseda aceste sonde expediate pentru a strânge date despre universul nostru. In acces, sunt absorbante, extrem de multe persoane au disparut ca din senin in timpul plimbarilor in natura. Toate cercetarile incluzand politia nu au condus la nimic. S-au inregistrat 27 de cazuri de disparitii.

continuare

Misterele Romaniei ( 162 )

M-am gandit ca e vreo panza de paianjen, dar nu era. Din fericire, din instinct am luat o creanga de brad , iar prima data cand am atins marginile, intampina o rezistenta elastica, la fel ca un balon. Elipsa se deforma putin dar  rezistenta era de netrecut, dupa doar cativa centrimetri castigati. Cand am apropiat creanga de centrul elipsei, nu am intampinat rezistenta, dar creanga nu mai era vizibila. Era un fel de gaură in care disparuse varful crengii, in timp ce continuam sa vad peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centrimetri, dar cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai erau decat vreo 20cm. Capatul era perfect sectionat ca si cum un fierastrau ar fi fost pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii. Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am luat o piatra am legat-o si si am aruncat-o in elipsa: rezultatul era acelasi, orice patrundea in acea forma, nu se mai intorcea. M-am hotarat sa plec spre cabana, era tarziu. Mai intai, pentru a  recunoaste locul, am scrijelit toti brazii din luminis. Am ajuns la cabana putin dupa pranz,   i-am povestit cabanierului intâmplarea. Omul ma stia asa ca  nu a ras de mine, dar a spus ca totul e posibil si „sa nu fie vreo noua dracovenie de-a armatei.” Vremea s-a stricat in jurul orei 15, s-a racorit si era limpede ca urmeaza o furtuna. Am ramas peste noapte, discutand cu baiatul cabanierului, Stefan, un pusti de 12 ani. Ne cunosteam destul de bine, si mi-a spus ca stie ce am vorbit cu taica-su. „Stiti, eu am vazut stafia din padure!” Stefan era cu 2 ciobani cand a vazut prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai multe ori in acel loc: de la el am aflat că forma trece prin cel putin  2 faze distincte: cand are aspect transparaent, ea permite intrarea  a orice in ea. Dar cand o vazuse Stefan mare, albicioasa, functioneaza invers, lasa obiecte de dincolo sa vina aici. Din caza vremii proaste a 2-a zi nu m-am intors in acel loc, insa am revenit in Piatra Mare dupa 2 saptamani, cand lam luat pe Stefan, si am mers in locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere, unul din cei 2 cu care mai mergea Stefan. Pe drum, mi-au povestit ca in urma cu 2 luni, din ea ar fi iesit (tasnit) ceva ca o minge mare, alba. Aceasta s-a rostogolit prin padure si orice incercare a ciobanului de a  o prinde a esuat. ( Nota Robert: e posibil sa fi fost o entitate energetica venita din o lume paralela, sau o forma de vibratie). Nu prea stiam daca sa-l cred, insa nu avea nici un motiv sa minta si era speriat. Ajunsi in luminis am ramas dezamagiti; nu mai era elipsa. Numai brazii marcati erau dovada ca nu visasem. Treptat, in cursul iernii, stand in Bucuresti, am uitat de intamplare, pana cand, un prieten foarte agitat care stia de asta, mi-a arat o revista germana in care era un articol despre fenomene similare.Era mentionata o organizatie care studia portile temporale deschise, (Open Doors Research Group – O.D.R.G.).

continuare

Misterele Romaniei ( 161 )

IN CARPATI EXISTA O POARTA CARE UN ALT UNIVERS

R.C.: Se pare ca in Romania exista mai multe locuri, ca de altfel in mai multe locuri din lume, zone stranii, care nu sunt controlate de oameni. Exemple: Bucegi (se presupune ca exista un templu ascuns in stanca al dacilor), s-au vazut OZN-uri langa Caraiman (Crucea, vf-ul Omul), padurea Hoia Baciu (Cluj), castelul din Campina (Hasdeu), vulcanii noroiosi de la intorsura Buzaului.

E.H. este un om ca oricare altul, cu nimic mai misterios sau paranormal. Fost inginer, lecturile sale nu aveau nimic cu paranormalul, era si a ramas intr-un fel o fire pragmatica. In 1990, in masivul Piatra Mare. Plecasem in Piatra Mare pe 22 sept. 1990 pe la ora 11, pe la Sapte Scari. Ziua era frumoasa, calduroasa, chiar in umbra padurii, incepusem  un fel de ratacire intentionata, drumeagul meu urca catre o culme impadurita, si la un moment dat am vazut o sclipire in dreapta, soarele a oglindit in ceva. M-am gandit la cineva care a lasat un borcan sau o conserva, o curiozitate stupida m-a impins catre acel loc. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la 20-30 de metri catre culme. Am inceput sa urc dar nu am mai vazut nimic. Eram in alt unghi fata de soare. După câteva minute de urcat, am inceput să mă intreb, eram intr-un mic luminis, totul era vizibil, dar nu era nici un obiect care sa reflecte lumina soarelui. Eram pe cale sa plec mi departe, cand am vazut. Era o forma eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decat prin modificare luminii. Fenomenul optic fata Morgana. Peisajul era deformat, unduit ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi lucru cu o deformare de unghiuri drepte il aveam eu in fata ochilor, era un brad in spatele formei, iar portiunea de trunchi din spate era deformata, voalata. Am constatat ca nici un obiect nu genera un asemenea efect. In locul acel era un nimic, nimic, care arata ca o diafragma, o eliptica intinsa in aer aparent concava. Mai uimitor era faptul ca vazuta din spate, forma nu mai exista. M-am interpus intre ea si brad si nu am mai vazut-o. Elipsa avea cam 1 metru si 20, a trebuit sa revin in pozitia initială pentru a o vedea. Baza era cam la 2530 de cm de sol, plutea. Era perfect transparenta, in afara de fenomenul de unduire. Marginile erau foarte netede fenomenul de alterare optica se termina brusc.

continuare

Misterele Romaniei ( 160 )

Mai exista un fel de muzeu cinetic al vietii cotidiene din Atlantida, in care se afla o familie atlanta care se pune in miscare si executa anumite operatii caracteristice ocupatiilor lor. Pe plafonul unei alte incaperi, e zugravit Universul asa cum arata el in urma cu cateva mii de ani. Iar in incaperea numit Sala Soarelui, se gaseste un soare incandescent (Nota Robert : asta chiar suna fantezist!!!??) care emite raze. La capatul razelor se afla un fel de sertare in care se afla tablite in care sunt inmgazinate informatii (despre ce?). Aceste informatii pot fi asimilate de cel care le atinge prin simpla apropiere a placutelor de corpul sau astral, energetic. Printr-o asemenea plăcuŃă am primit informaŃia : iată Marea Misiune a poporului care ocupa aceasta zona: trecerea stafetei spiritualităŃii dincolo de limitele unui ciclu cosmic. Aceasta e taina stramosilor noştri, ei nu au schimbat cursul unui râu pantru  a-şi ascunde comoara, ci, precum Tatăl atoatecreator, au aşezat-o in interiorul unei constructii ingenioase, apoi au pus un munte peste ea, au plntat apoi paduri. Pe acel munte au muncit intens mai multe generatii, pentru ca aceasta taină sa nu fie descoperita de raufacatori, sau de catre cei care nu sunt pregatiti s-o foloseasca numai in scopuri benefice omenirii, sau inainte de vremea stabilita. Survoland zona muntelui de la inaltime se observa devieri ale aparatelor de control de la bordul avioanelor si elicopterelor, datorate undelor electro-magnetice emise de piramida. Regele Decebal a fost ultimul detinator al tainei si a preferat sa moara decat sa divulge tina. Acestea sunt doar cateva din cele ce exista in zona. Despre catastrofa de la Raul Mare Retezat se poate spune ca nu a fost o catastrofa ci un inceput al dezvaluirii unui edificiu de mare importanta pentru care trebuie sa fie vizibil la o anume data. Niciodată nu moare cineva din greseala, ci tunci cand ii este dat, niciodata in locul altcuiva si nici altfel de cum trebuie. Omul greseste cand intervine in creatia lui D-zeu, distructiv, urmand consecintele faptelor sale.

continuare