Biblia hazlie ( 381 )

Pe cînd vorbeau în templu, a coborît din cer un cal mare cu un călăreţ strălucitor de aur. Calul îl lovi pe Eliodor cu copitele dinainte, iar cei doi îngeri care ţineau calul de dîrlogi au început să-l biciuiască pe Eliodor. Preotul Onia a avut bunătatea să intervină pe lîngă dumnezeu. Cei doi îngeri au încetat să-l mai biciuiască. Ei i-au spus ofiţerului: mulţumeştei lui Onia! Fără rugăciunile lui te-am fi bătut pînă ai fi murit. După aceea îngerii au dispărut. Această minune li s-a părut criticilor cu atît mai uluitoare, cu cît nici Şişac, regele Egiptului, nici Nabucodonosor, nici Antioh Epifaniu, nici Ptolemeu Soter, nici marele Pompei, nici împăratul Titus, care au luat cu toţii din bogăţiile templului evreiesc, nu au fost vreodată bătuţi de îngeri. Este adevărat că un sfînt călugăr a văzut sufletul lui Charles Martel dus de diavoli într-o barcă spre iad. Diavolii biciuiau sufletul său, deoarece el îşi însuşise anumite lucruri din tezaurul mănăstirii SaintDenis. Dar astfel de cazuri se întîmplă rar, ca să ne exprimăm politicos. X. Trecem peste o mulţime de anacronisme, confuzii, greşeli, falsificări, poveşti pline de ignoranţă care abundă în Cărţile Macabeilor, pentru a ajunge la moartea lui Antioh, descrisă în cap. al IX-lea al Cărţii a doua. Este o îngrămădire de minciuni. După cum spune autorul „Antioh a intrat în Persepolis pentru a jefui oraşul şi templul”. Este bine cunoscut că această capitală, căreia grecii îi spuneau Persepolis, fusese distrusă de Alexandru. Autorii Bibliei puteau foarte bine să nu fi fost informaţi despre evenimentele din China şi din India; dar este oare posibil ca ei să nu fi ştiut că acest oraş, căruia numai grecii îi spuneau Persepolis, nu mai exista de 160 de ani? Numele adevărat al oraşului era Istahar. Dacă autorul Macabeilor ar fi fost un evreu din Ierusalim, adică un asiatic, el nu ar fi dat reşedinţei regilor Persiei numele cu care figurează numai în cărţile greceşti. De aici tragem concluzia că ultimele cărţi ale Vechiului testament n-au putut fi scrise decît de un evreu elenist din Alexandria . Dar iată un alt motiv de îndoială. În Cartea întîi ni se spune că Antioh Epifaniu a vrut să pună mîna pe scuturile de aur lăsate de Alexandru cel Mare în oraşul Elimais, pe drumul spre Ecbatana, şi că a murit «în ţară străină din pricina acestei mari mîhniri» (Macabei I, VI, 13), aflînd că Macabeii opuseseră rezistenţă trupelor sale în Iudeea. În Cartea a doua, dimpotrivă, ni se spune că regele ar fi căzut din carul său şi că s-ar fi lovit atît de tare, încît corpul său s-a cangrenat, că viermii îi mîncau carnea şi că atunci el ar fi cerut iertare dumnezeului evreilor. Autorul acestei născociri arată că păgînul se ruga lui dumnezeu, «care nu se mai îndura de el» (Macabei II, IX, 13).

continuare

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 380 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: