Misterele Romaniei ( 162 )

M-am gandit ca e vreo panza de paianjen, dar nu era. Din fericire, din instinct am luat o creanga de brad , iar prima data cand am atins marginile, intampina o rezistenta elastica, la fel ca un balon. Elipsa se deforma putin dar  rezistenta era de netrecut, dupa doar cativa centrimetri castigati. Cand am apropiat creanga de centrul elipsei, nu am intampinat rezistenta, dar creanga nu mai era vizibila. Era un fel de gaură in care disparuse varful crengii, in timp ce continuam sa vad peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centrimetri, dar cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai erau decat vreo 20cm. Capatul era perfect sectionat ca si cum un fierastrau ar fi fost pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii. Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am luat o piatra am legat-o si si am aruncat-o in elipsa: rezultatul era acelasi, orice patrundea in acea forma, nu se mai intorcea. M-am hotarat sa plec spre cabana, era tarziu. Mai intai, pentru a  recunoaste locul, am scrijelit toti brazii din luminis. Am ajuns la cabana putin dupa pranz,   i-am povestit cabanierului intâmplarea. Omul ma stia asa ca  nu a ras de mine, dar a spus ca totul e posibil si „sa nu fie vreo noua dracovenie de-a armatei.” Vremea s-a stricat in jurul orei 15, s-a racorit si era limpede ca urmeaza o furtuna. Am ramas peste noapte, discutand cu baiatul cabanierului, Stefan, un pusti de 12 ani. Ne cunosteam destul de bine, si mi-a spus ca stie ce am vorbit cu taica-su. „Stiti, eu am vazut stafia din padure!” Stefan era cu 2 ciobani cand a vazut prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai multe ori in acel loc: de la el am aflat că forma trece prin cel putin  2 faze distincte: cand are aspect transparaent, ea permite intrarea  a orice in ea. Dar cand o vazuse Stefan mare, albicioasa, functioneaza invers, lasa obiecte de dincolo sa vina aici. Din caza vremii proaste a 2-a zi nu m-am intors in acel loc, insa am revenit in Piatra Mare dupa 2 saptamani, cand lam luat pe Stefan, si am mers in locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere, unul din cei 2 cu care mai mergea Stefan. Pe drum, mi-au povestit ca in urma cu 2 luni, din ea ar fi iesit (tasnit) ceva ca o minge mare, alba. Aceasta s-a rostogolit prin padure si orice incercare a ciobanului de a  o prinde a esuat. ( Nota Robert: e posibil sa fi fost o entitate energetica venita din o lume paralela, sau o forma de vibratie). Nu prea stiam daca sa-l cred, insa nu avea nici un motiv sa minta si era speriat. Ajunsi in luminis am ramas dezamagiti; nu mai era elipsa. Numai brazii marcati erau dovada ca nu visasem. Treptat, in cursul iernii, stand in Bucuresti, am uitat de intamplare, pana cand, un prieten foarte agitat care stia de asta, mi-a arat o revista germana in care era un articol despre fenomene similare.Era mentionata o organizatie care studia portile temporale deschise, (Open Doors Research Group – O.D.R.G.).

continuare

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Misterele Romaniei ( 161 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: