Biblia hazlie ( 382 )

Autorul adaugă că Antioh ar fi făgăduit lui Iehova că va trece la mozaism. Este ca şi cum ni s-ar spune că împăratul Carol Quintul ar fi promis să se turcească. Iată acum şi o mică scenă din Cartea a treia. Ea se petrece în Egipt. Regele Ptolemeu Filopator este supărat pe evrei, care negustoresc în mare număr în statele sale; el porunceşte să se facă un recensămînt şi găseşte, după Filon, că erau în număr de 1.000.000. El strînge acest milion de oameni pe hipodromul din Alexandria. Regele porunceşte ca toţi să fie călcaţi în picioare de elefanţi. La ora cînd trebuia să aibă loc acest spectacol, dumnezeu, care veghează asupra poporului său, îl face pe rege să cadă într-un somn adînc. Cînd se trezeşte, Ptolemeu amînă distracţia pentru a doua zi; dar atunci dumnezeu îi răpeşte memoria: Ptolemeu nu mai ţine minte nimic. În sfîrşit, a treia zi, trezit de-a binelea, Ptolemeu porunceşte să fie pregătiţi evreii şi elefanţii. Spectacolul urma să aibă loc, cînd deodată porţile cerului s-au deschis şi au coborît «doi îngeri slăviţi, înfricoşători la vedere…» (VI, 18) şi au îndreptat elefanţii împotriva ostaşilor care trebuiau să-i conducă; ostaşii sînt zdrobiţi, evreii salvaţi, iar regele se converteşte. Totul se întîmplă cum se cuvine în basmele evlavioase, scrise pentru oameni religioşi”. Acesta este micul rezumat al lui Voltaire. Nu este cazul să ne mai ocupăm şi de alte prostii din „cărţile sfinte ale Macabeilor”. *** Misiunea noastră este îndeplinită. Mai rămîne doar să spunem cîteva cuvinte care, eventual, îi vor uimi pe cititorii liber-cugetători, dar care sînt cel mai pur adevăr, stabilit de autor în mulţi ani de observaţii personale asupra moravurilor credincioşilor: oricît de lipsită de sens ar fi Biblia, există preoţi, şi chiar preoţi inteligenţi, care în mod sincer o consideră adevărată, veridică şi autentică şi a căror judecată nu a fost niciodată tulburată de vreuna dintre cele mai fanteziste povestiri ale autorilor „sfintei scripturi”. Aceşti oameni neobişnuit de naivi cred orbeşte că peştele uriaş l-a înghiţit pe Iona şi ar crede chiar că Iona este cel care a înghiţit peştele dacă „porumbelului sfînt” i-ar fi venit în gînd să sufle aceste cuvinte vreunuia dintre proroci. Acestea sînt rezultatele sugestiei de veacuri şi ale educaţiei religioase, care cer să ne închinăm fără cîrtire în faţa „cuvîntului domnului”! Atîta este de mare puterea credulităţii naive cu care mulţi oameni acceptă cele mai fanteziste învăţături ale autorităţilor religioase.

sfarsit