Legile lui Murphy ( 124 )


murphy

Accidentele au loc atunci cand doi oameni incearca sa fie destepti simultan.

Clasorul cu timbre ( 1030 )


iceland_02_ins

Imagine

Epoca de aur ( 76 )


12376347_1131828926855701_4127597394034827438_n

Imagine

Clasorul cu timbre ( 1029 )


liberia_44_bfly-ss

Imagine

Plic prima zi ( 340 )


172174448

Imagine

Clasorul cu timbre ( 1028 )


denmark_05_ins

Imagine

Emil Cioran – Amurgul gindurilor ( 81 )


Iubirea ne arată pînă unde putem fi bolnavi în cadrul sănătăţii. Starea amoroasă nu-i o intoxicare organică, ci metafizică.

Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni nu-i poate răpi prestigiul absolutului. Căci nu-i ea o moarte care se întrece pe sine?

Obosit de individuaţie, aş vrea să mă odihnesc de mine. Şi cum mi-aş prăfui inima în depărtări, ca din urmele de sînge să lingă şerpii însetaţi de otravă – şi vipere încîrligîndu-se în creier şi sugînd idei după idei, tîrîtoare îmbătate de deznădejde! Prăbuşiţi-vă, tăriilor, nu veţi avea ce mai turti! Căci aştrii se învîrt în univers ca ouă clocite, ale căror emanaţii toţi trandafirii raiului nu le vor acoperi. Putea-voi să-mi sfărîm gîndurile de propria mea umbră?

Dracii de-ar gusta din amarul sîngelui ar înnebuni de tristeţe. Şi el circulă prin vine în bunăvoie – şi nimeni nu-l opreşte… Parcă se dezgheaţă lacrimi în el, într-un oftat prelung şi îndepărtat. Cine-mi va fi plîns în sînge?

Dacă iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crimă premeditată şi de infinită delicateţe, ce uşor ne-ar fi s-o reducem la formulă! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui Iov… O lepră eterică-i erotica… Societatea nu te izolează, ce e drept, dar îţi agravează chinul, micşorîndu-ţi izolarea.

Nimic nu neagă mai intens şi mai dureros viaţa ca pulsaţia ei supremă în iubire. Şi vrînd a ne lega de ea prin femeie, nu facem decît s-o întrecem. Iubirea nu încape în viaţă. Şi de aceea, parfumul feminin pare aroma de moarte a unei corole de cimitir.

În ce înfloreşte sinuciderea mai mult ca-n zîmbet?

Adîncimea iubirii se măsoară după potenţialul de singurătate şi care-şi află expresia într-o nuanţă de fatal, prezentă în gesturi, vorbe şi suspine. Înclinaţia inimii înspre a nu fi acordă dragostei o seriozitate mai gravă decît deznădejdii. Pe cînd aceasta ne închide accesul spre viitor, azvîrlindu-ne fără scăpare în dezastrul pur al timpului, iubirea amestecă lipsa de speranţe cu o ispită de fericire unică. Deznădejdea-i o înfundătură furioasă, un ireparabil năvalnic, o exasperare a imposibilului, pe cînd iubirea-i o deznădejde înspre viitor, deschisă fericirii.

Previous Older Entries