Amintiri despre viitor ( 19 )
28 Ian 2012 Lasă un comentariu
După părerea profesorului Alden Mason, specialist în arheologia peruviană, desenele cercetate ar fi mărturii ale unei religii străvechi sau poate un calendar. În ceea ce ne priveşte pe noi, pista lungă de 60 km de la Nazca, văzută din avion, ne face să ne gândim la un singur lucru, şi anume la un aerodrom! De ce ar fi atât de neverosimilă această explicaţie? Desigur că arheologia oficială respinge ipoteza potrivit căreia nişte călători veniţi din spaţiul cosmic ar fi putut vizita Pământul. Omul înţelept nu se expune de bună voie riscului de a se face ridicol formulând o ipoteză îndrăzneaţă, chiar dacă e plauzibilă. ”Cercetarea” (= cunoaşterea) este posibilă numai după ce s-a găsit obiectul de cercetat. Odată găsit, el este atât de îndelung şlefuit şi lustruit, până ajunge o pietricică, ce se încadrează exact, ca prin minune, în mozaicul preexistent. Arheologia clasică nu admite ideea că popoarele preincaşe ar fi putut poseda o ştiinţă topografică dezvoltată. Ipoteza că ar fi putut exista avioane într-un trecut îndepărtat nu este pentru ea altceva decât o aiureală. Dar în ce scop au fost oare trasate liniile de Ia Nazca? După părerea noastră, ele au putut fi trasate la o scară uriaşă cu ajutorul unei schiţe reprezentând un sistem de coordonate, ori au fost realizate după indicaţii date dintr-un avion. În prezent încă nu putem afirma cu certitudine dacă şesul din jurul oraşului Nazca a servit sau nu drept aerodrom. Desigur, nu se vor găsi bucăţi de fier, deoarece majoritatea metalelor ruginesc repede, spre deosebire de piatră, care nu este expusă coroziunii. Dacă este aşa, pare oare atât de absurdă presupunerea că liniile au fost trasate spre a semnaliza „zeilor”: Aterizaţi aici! Totul a fost pregătit după cum ne-aţi poruncit voi!? Poate că constructorii acestor figuri geometrice nu-şi dădeau seama de semnificaţia muncii lor. Dar poate că ştiau de ce anume au nevoie „zeii” pentru a ateriza. Desene uriaşe acoperă în numeroase locuri povârnişurile munţilor peruvieni. Aceste desene au fost neîndoielnic realizate pentru a servi ca puncte de reper unor nave aeriene. La ce altceva ar fi putut servi? În peretele roşu, înalt al falezei care mărgineşte golful Pisco a fost săpată una din cele mai ciudate opere de artă. Măsurând 250 m în înălţime, lucrarea poate fi distinsă din larg, de la o depărtare de 20 km. Dacă ne întrebăm, cum fac copiii jucându-se: „Cu ce seamănă asta va trebui să spunem că opera dăltuită în stâncă evocă un trident uriaş sau un candelabru enorm cu trei braţe. O frânghie lungă a fost găsită atârnând de-a lungul braţului central al sculpturii.
va urma
Ninge in Piata Universitatii – Lucian Avramescu
27 Ian 2012 Lasă un comentariu
in literatura Etichete:poezie
Ninge în Piața Universitãții
Ninge frumos, cum n-a mai nins demult
Ar trebui sã fim aici cu toții
Inima-mi spune, iatã o ascult.
Scandeazã-n cor mulțimi alãturate
Jos dictatorul, jos și clica lui
Am mai trãit acest moment odatã
Între aceleași ziduri și statui.
Ninge frumos, pe jos e iarãși sânge
O fatã a cãzut pe caldarâm
Mulțimea ca un râu de foc se scurge,
Toți ne iubim și totuși ne urâm.
Cãlãu-i undeva, nimeni nu știe
Dacã e-n peșterã sau în palat
Fugit-a oare sau în bãșcãlie
Ne ia pentru mãcel la numãrat?
Poporul e aici, aici e oare?
Cine sunt cei ce trag din nou în noi
De unde vin cartușele și moartea
Avem iar hrube pline cu strigoi?
Ninge în Piața Universitãții
Ninge frumos sau ninge iar urât
O mamã plânge, un jandarm lovește
Sã spun mai mult? Nu, e destul atât.
San Antonio – Clientela pentru morga ( 4 )
27 Ian 2012 Lasă un comentariu
in literatura Etichete:San A
Primul taxi descrie o intoarcere aproape completă şi o apucă pe bulevardul Rochechouart in sens invers spre Barbes. Coboară pe bulevardul Magenta… Noi traversăm pe Republicii şi gonim prin dreptul Bastiliei. Pentru mine cind zici Bastilia e ca şi cind ai zice gara Lyon! Şi, o dată in plus, mă orientez corect. Văzind că taxiul urmărit o apucă pe strada Lyon, ii spun şoferului:
- Cit mă costă pină la gară? Se uită la aparatul de taxat.
- Cam opt cincizeci, şefu’.
- Ţine aici zece; bagă restul in buzunar şi ascultă bine ce-am să-ţi spun… Apropie-te cit mai mult de taxiul pe care-l urmăreşti. De indată ce suntem siguri că merge la gară, adică in momentul in care o ia spre rampa care conduce spre esplanadă, fă in aşa fel si depăşeşte-l. Vreau să ajung inaintea lui, te prinzi?
- E-n ordine…
Nu-i prost deloc, rusul meu alb. Totul se desfăşoară potrivit dorinţei mele. Luăm un avans de cincizeci de metri faţă de G 7 şi oprim in faţa intrării care conduce spre peroanele de plecare. Sar afară şi trintesc portiera, după care mă amestec prin mulţime. Dama mea trecută o să se uite zadarnic după cei care pătrund in urma ei in gară… E mult mai indicat s-o aştept eu… Uite-o! Coboară, pătrunde in imensa sală a paşilor pierduţi. Dar, in loc să se indrepte spre un oarecare ghişeu, se retrage intr-o parte şi se strecoară in spatele unuia din canaturile de sticlă ale uşii. In colţişorul acela, ca un păianjen in plasa lui, observă mişcarea de pe esplanadă şi-i cercetează pe toţi oamenii care intră… Profit ca să-mi cumpăr ţigări şi un ziar. Cine zice gară zice călătorie; cine zice călătorie zice timpi morţi… Aştept… Se scurg citeva minute in decursul cărora zebra mea cu fustanele continuă să se joace de-a funcţionarul din turnul de control… Apoi, liniştită, dama mea se indreaptă spre ghişee. Continuu să i-o iau mereu inainte. Cum nu ştiu in ce direcţie se va angaja, las să-mi scape ziarul din mină ca să fiu depăşit in timp ce mă aplec să-l ridic. Se indreaptă spre culoarul biletelor internaţionale… Unde are de gind să se ducă?
va urma
Lumea in vederi ( 68 )
26 Ian 2012 Lasă un comentariu
in divertisment Etichete:vederi
ISRAEL – Masada – Herod’s Palace
Gram de minte ( 24 )
25 Ian 2012 Lasă un comentariu
Dacă mlădiţa de bambus n-a fost folosită când era tânără, la ce mai poate servi acum când a îmbătrânit?
( malaez )
Calendar cultural 2012 ( 12 )
25 Ian 2012 Lasă un comentariu
in literatura Etichete:calendar
Virginia Woolf (nume original: Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, Londra, d. 28 martie 1941) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare şi scriitoare de poveşti, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea.
În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra şi membru al Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite includ: Doamna Dalloway(1925), Spre far (1927), Orlando (1928) şi eseul de dimensiunea unei cărţi A Room of One’s Own (1929), cu faimosul său dicton: “O femeie trebuie să dispună de bani şi de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficţiune”.
SocialVibe