Clasorul cu timbre ( 1179 )


242769818

Reclame

Imagine

Epoca de aur ( 106 )


modelmic100

Imagine

Clasorul cu timbre ( 1178 )


193466878

Imagine

Plic prima zi ( 370 )


ATnorvicboy-gb-padd

Imagine

Clasorul cu timbre ( 1177 )


180552168

Imagine

Clasorul cu timbre ( 1176 )


biafra_01_butterflies_m22-5

Imagine

Emil Cioran – Amurgul gindurilor ( 110 )


Otrava deliciilor amare ale fiinţării ia glas în iadul muzical al sîngelui, din aburii căruia se înalţă miresmele ei funebre.

Plictiseala care ne aşteaptă în viitor ne îngrozeşte mai mult decît orice groază a clipei de faţă. Prezentul în sine ne dezvăluie viaţa plăcut insuportabilă.

Nebunia este introducerea speranţei în logică.

Măreţia voluptăţii purcede din pierderea minţii. De n-am simţi că înnebunim, sexualitatea ar fi o murdărie şi un păcat.

Nevoia de otrăvuri să nu fie un gust negativ al eternităţii? Altcum, de ce ne zvîrcolim în braţele unui diavol divin, cînd setea de-a ne otrăvi ne otrăveşte gîndul?

Dorul de veninuri este o criză a imanenţei: un maximum de transcendenţă cu mijloacele lumii. – Dar toate laolaltă sînt prea slabe ca să ne învenineze de o altă lume pînă la a ne uita veninul. Cînd va crăpa odată fierea spiritului?

…Şi ce recunoscători trebuie să fim cerului că este o otravă ce nu se mai gată, şi ce adoraţie trebuie să avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia în orice veghe? Şi unde am fi, de nu ne-am tîrî pe fundurile lui?

Absenţa din lume a femeilor dezamăgite le împrumută nemărmurirea unei lumini solidificate.

Omul depinde de Dumnezeu în felul în care acesta depinde de Divinitate.

Totul se bălăceşte în neant. Iar neantul în el însuşi.

Ostenit de a scoborî clipă de clipă din Dumnezeu… Şi lipsa aceasta de popas, numită „a trăi“…

Nu te istoveşti în muncă, necaz şi caznă, ci în căinţa umbletului prin lume, cu umbra lui Dumnezeu în spate. Nimic nu e mai propriu făpturii ca oboseala.

Cum mi se despică duhul şi mi se clatină cugetul! Cine să-mi stingă negura senzuală din sînge şi vuietul aiurit din oase?!

Toţi şerpii trag de moarte în înserările sîngelui şi-n văgăunile minţii. Şi nici un demon care să le oprească agonia sau să le-ndulcească zvîrcolirile într-un trup închinat nimicirii!

Parc-aş fi o buruiană zvîrlită la margini de lume, sub care se vaită şopîrle demente!

Previous Older Entries Next Newer Entries