Biblia hazlie ( 380 )

E prea de tot! O asemena denaturare a faptelor istorice este de neconceput. Autorul ar mai fi trebuit să cedeze romanilor China şi Japonia! VI. Apoi, vrînd să arate că este informat asupra treburilor Romei, spune că acolo «în fiecare an ei încredinţează unui singur om cîrmuirea întregului imperiu şi toţi ascultă de acest unul…» (VIII, 16). Acest ignorant nu ştia nici măcar că Roma avea doi consuli! VII. Iuda Macabeul şi fraţii săi, dacă ar fi să dăm crezare autorului, trimit o solie senatului roman; iar solii vorbesc astfel: «Iuda, numit şi Macabeul, şi fraţii lui, precum şi poporul iudeu, ne-au trimis la voi ca să încheiem un tratat de alianţă de război şi de pace…» (VIII, 20). Este ca şi cum şeful unui partid din Republica San Marino ar trimite ambasadori sultanului Turciei pentru a încheia o alianţă cu el. Răspunsul romanilor, aşa cum apare în Biblie, nu este mai puţin uluitor. Dacă ar fi existat cu adevărat o solie trimisă la Roma de o republică palestiniană recunoscută şi dacă Roma ar fi încheiat un tratat solemn cu Ierusalimul, Tit Liviu şi ceilalţi istorici romani l-ar fi menţionat. Or, numai Biblia ne vorbeşte despre «alianţa» cu Roma. VIII. Autorul susţine că un rege spartan, pe care îl numeşte Arie, ar fi scris marelui preot evreu Onia după cum urmează: «Aflatu-s-a din scrieri despre spartani şi despre iudei că sînt fraţi şi că sînt din neamul lui Avraam. Şi acum, după ce ştim aceasta, am vrea să ne scrieţi despre bunul mers al vostru. Şi noi, la rîndul nostru, vă scriem. Turmele noastre şi averile noastre sînt ale voastre, iar cele ale voastre sînt ale noastre. Poruncit-am ca să vă dea de ştire despre aceasta» (XII, 21―23). Nu putem privi cu seriozitate inepţii atît de lipsite de bun-simţ. Aceasta seamănă cu povestea lui Arlechin, care susţine că este preot. Cînd însă judecătorul îi dovedeşte că a minţit, el răspunde: «Zău că am crezut că sînt». Nu este greu să arătăm că nu a existat niciodată în Sparta un rege Arie şi că, pe timpul marelui preot Onia, Sparta nu mai avea regi. Ar însemna să ne pierdem timpul dacă am încerca să demonstrăm că Avraam era tot atît de necunoscut în Grecia ca şi la Roma. IX. Ne vom ocupa acum de miraculoasa aventură a lui Eliodor, relatată în cap. al III-lea al Cărţii a doua. «Seleuc, împăratul Asiei» (Seleuc al IV-lea Filopator), fratele mai mare şi predecesorul lui Antioh al IV-lea Epifaniu, ar fi fost înştiinţat de un evreu, fost intendent al templului, că tezaurul din Ierusalim conţine bogăţii imense. Seleuc, care avea nevoie de bani pentru războaiele sale, îl trimite pe Eliodor, unul dintre ofiţerii săi, să ceară aceşti bani. Eliodor vine să îndeplinească ordinul şi poartă tratative cu marele-preot Onia.

continuare

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 379 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: