Biblia hazlie ( 379 )

Acest eveniment este ultima ilustrare a alianţei „pe bază de egalitate” pe care evreii ar fi încheiat-o cu Roma, după cum se laudă autorul Cărţii întîi a Macabeilor. După cîţiva ani (38 î.e.n.) triumvirul Marc-Antoniu a condamnat pe încă un rege evreu, Antigon, al doilea fiu al lui Aristobul, la o moarte de sclav: el a fost biciuit şi crucificat. Senatul a acordat titlul de rege edomitului Irod, fiul lui Antipator, procurator al Iudeii, care se căsătorise cu Mariana, fiica lui Hircan al IIlea. El a domnit vreo 40 de ani sub protectorat roman, ţinîndu-şi supuşii evrei sub jugul crunt al unei mîini de fier. Vom cita acum observaţiile făcute de Voltaire asupra unor pasaje din Cărţile Macabeilor. El a avut răbdare să analizeze textele biblice şi să rezume argumentele împotriva autenticităţii şi veridicităţii acestor ultime cărţi ale Bibliei. Iată rezumatul său: „I. Trebuie să începem prin a tăgădui ― scrie Voltaire ― supliciul celor şapte fraţi Macabei şi al mamei lor (ucişi în torturi pentru că refuzaseră să mănînce carne de porc), deoarece acest episod nu este menţionat în Cartea întîi, care merge pînă departe după domnia lui Antioh Epifaniu. Matatia, tatăl Macabeilor, nu a avut decît cinci fii, care s-au distins toţi apărîndu-şi patria. Autorul Cărţii a doua, care ne povesteşte supliciul Macabeilor (cap. VII), nu ne spune în ce oraş a avut loc această execuţie barbară. Ierusalimul a fost încorporat vastelor posesiuni ale Siriei. Evreii s-au răsculat împotriva lui Antioh. El a pornit să-i pedepsească pe răzvrătiţi, şi, deoarece religia era veşnicul pretext al tuturor acestor răzmeriţe, a poruncit să nu mai existe în statele sale decît un singur cult: cel a zeilor sirieni. II. Fantezistul autor îşi începe minciunile cu afirmaţia că Alexandru şi-ar fi împărţit statele între generalii săi pe cînd încă trăia. Această greşeală, care nici nu are nevoie să fie dovedită, ne dă o idee despre «erudiţia» scriitorului. III. Aproape toate faptele particulare relatate în Cartea întîi a Macabeilor sînt himerice. Ni se spune că Iuda Macabeul, pe cînd purta război înaintînd din peşteră în peşteră în nu se ştie ce colţ al Iudeei, s-a gîndit să încheie o alianţă cu romanii, deoarece «i-au povestit lui despre războaiele lor şi despre faptele lor vitejeşti printre galateni, în ce chip i-au supus de au ajuns să plătească tribut» (Macabei I, VIII, 2). Or, galatenii au fost supuşi abia de Lucius Cornélius Scipio. IV. El continuă spunînd că Antioh al IlI-lea (223―183 î.e.n.), al cărui fiu era Antioh al IV-lea Epifaniu (175―163 î.e.n.), «a fost captiv la romani». Este o greşeală evidentă: el a fost învins în anul 190 î.e.n. de Lucius Cornélius Scipio, supranumit Asiaticul (în bătălia de la Magnezia), dar n-a fost luat prizonier; el a încheiat pace cu Roma şi a plătit cheltuielile de război. Avem de-a face aici cu un autor neinformat despre ceea ce se întîmplă în restul lumii şi care vorbeşe despre ceea ce nu ştie. V. Cronicarul Macabeilor adaugă că Antioh al IlI-lea ar fi cedat romanilor «India, Media şi Lidia» (VIII, 8).

continuare

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 378 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: