Biblia hazlie ( 376 )

După Iosif Flaviu, dovada incontestabilă că acest Hircan avea darul profeţiei constă în faptul că, avînd doi fii care erau monstruos de perfizi şi de cruzi, el le-a prezis un sfîrşit trist dacă nu se vor îndrepta. Aceşti doi tineri erau Aristobul şi Antigon. Ei au adoptat nume greceşti. Dumnezeu l-a vizitat odată noaptea pe Hircan şi i-a arătat portretul unui alt fiu al său, căruia îi ziceau la început Ioan şi care a avut apoi ideea să-şi schimbe numele în Alexandru. ― Acesta ― i-a zis dumnezeu ― va ocupa locul tău de mare-preot. Bunul tată Hircan, care a văzut în aceste cuvinte prezicerea unei uzurpări, s-a grăbit să-l dea morţii pe fiul său Ioan-Alexandru, „de teamă ca prezicerea să nu se adeverească”, cum scrie Iosif Flaviu. Se pare însă că acest Ioan ori n-a murit de tot, ori a fost reînviat de dumnezeu, deoarece, după un timp, el devine mare-preot şi cîrmuitor al Ierusalimului. Ce s-a întîmplat cu cei doi fraţi iubiţi, Aristobul şi Antigon, fiii lui Hircan, după moartea tatălui lor? Preotul Aristobul îl ucide în templu pe preotul Antigon, fratele său, şi porunceşte ca mama sa să fie strangulată în temniţă. Este acelaşi Aristobul ― primul Macabeu care a luat titlul de rege al Iudeii ― pe care Iosif Flaviu îl califică drept un stăpînitor foarte blînd. Pe vremea aceea, Iudeea era tulburată de rivalitatea dintre două secte religioase care în curînd aveau să se transforme în partide politice. Erau fariseii, ceea ce înseamnă „cei ce s-au separat” sau „cei deosebiţi”, deoarece pretindeau că se deosebesc de restul poporului, şi saducheii, care îşi ziceau astfel după numele lui Sadoc, conducătorul lor religios. Aceştia din urmă erau un fel de epicurieni evrei: respectînd cu fanatism legile „Pentateuchului”, ei nu recunoşteau nemurirea sufletului, deci nu credeau nici în iad, nici în rai şi cu atît mai puţin în învierea morţilor. Fariseii, dimpotrivă, adăugau la legea lui Moise şi tradiţia orală, potrivit căreia credeau în migraţiunea sufletelor, iar această teorie a metempsihozei o completau cu o serie întreagă de alte credinţe. Ei susţineau, bunăoară, că spiritul rău se poate introduce în trupurile oamenilor; pentru ei, toate bolile neînţelese apăreau ca uneltiri ale demonilor. Fariseii erau interpreţii erudiţi ai „legii divine”. Ei erau cei care propovăduiau cunoaşterea „tainelor” şi recunoşteau învierea morţilor şi împărăţia cerurilor. Mai exista şi o a treia sectă, eseienii. Eseienii, care trăiau în comune, propovăduiau toleranţa. Ei şi-au însuşit diferite credinţe persane. La început, Macabeii i-au protejat pe saduchei împotriva fariseilor. Aceasta se explică, desigur, prin faptul că fariseii formau un partid foarte influent în stat, care căuta să se amestece în toate treburile şi reprezenta deci o ameninţare pentru Macabei. După moartea lui Aristobul I, fratele său Ioan-Alexandru „învie” şi se urcă pe tron; se pare că el fusese vîrît în închisoare şi nu în mormînt.

continuare

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 375 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: