Biblia hazlie ( 372 )

Ultimul capitol, al XLII-lea, ne povesteşte că lui Iov i s-au născut iarăşi şapte fii şi trei fiice şi că a trăit 140 de ani după aceste grele încercări. Fireşte, Cartea lui Iov nu este captivantă. Criticii menţionează în ea o singură curiozitate: Satan hoinăreşte prin ceruri, de-a valma cu îngerii cei buni, ca la el acasă, încheie prinsori cu bunul dumnezeu, în urma cărora naivul Iov cade în păcatul greu al hulirii de dumnezeu atunci cînd e lovit de nenorocire. Iar dumnezeu acceptă pariul, sperînd că credinciosul său rob se va arăta răbdător pînă la capăt. Reiese, aşadar, că dumnezeu nu este prea sigur pe ştiinţa viitorului şi greşeşte în previziunile sale, deoarece pînă la urmă Satan este cel care cîştigă prinsoarea: într-adevăr, Iov ajunge să-şi calce credinţa plină de răbdare. Să trecem acum la Cartea profetului Iona. Acesta era originar din Galileea. A trăit sub domnia regelui Ieroboam al II-lea al Izrailului. Prin urmare, s-a născut într-un mediu de eretici. Într-o bună zi, el a primit de la dumnezeu porunca de a merge să propovăduiască la Ninive. Iona este singurul proroc care a primit o misiune de acest gen. Voltaire se întreabă în ce limbă şi-a ţinut predicile, remarcînd în treacăt că din patria lui Iona şi pînă la Ninive era o distanţă de peste 600 km. Iona nu se aştepta ca predicile sale să aibă prea mult succes. În loc să meargă la Ninive, el s-a îndreptat în direcţia opusă: s-a pogorît la Iafa pe ţărmul mării, s-a urcat pe o corabie şi a pornit spre Tarşiş. Pe mare s-a dezlănţuit o furtună turbată. Oricît ar părea de curios, furtuna l-a adormit pe Iona. Cuprinşi de panică, marinarii au început să arunce toată încărcătura peste bord, dar în zadar. Atunci căpitanul îl trezi pe Iona, cerîndu-i să se roage dumnezeului său pentru ca acesta să potolească furtuna. Iona a refuzat. Marea era din ce în ce mai agitată. Atunci corăbierii au aruncat sorţii pentru a stabili cine dintre cei aflaţi pe vas poartă vina calamităţii. Sorţii au căzut pe Iona şi el a fost aruncat în mare. Furtuna a încetat în aceeaşi clipă. Neascultătorul proroc a înghiţit apă sărată. Dar iată că un „peşte uriaş”, venit din regiunile sudice ale Atlanticului, curios să vadă ce se petrece pe lîngă ţărmurile Mediteranei, şi-a deschis botul şi l-a înghiţit. Iona nu se aşteptase la aşa ceva. Totodată, întrucît nu mai putea face nimic, hotărî să aştepte cu răbdare desfăşurarea evenimentelor în noul şi straniul său domiciliu. Biblia ne povesteşte că Iona a sălăşluit trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, în care timp a cîntat lungi osanale lui dumnezeu. Acesta nu voise, în fond, decît să-i dea profetului o lecţie. Văzînd că Iona se căieşte, dumnezeu a poruncit fantasticului peşte să-l evacueze. Peştele s-a supus. Şi iată-l pe Iona din nou pe uscat. Şi astăzi încă li se arată credincioşilor locul unde peştele l-a vărsat pe profet. De altfel, teologii nu ştiu cu certitudine dacă Iona a fost vomitat sau expulzat de peşte prin cealaltă parte. Criticii necredincioşi susţin că această povestire este o imitaţie a unor legende eline. În cartea a 20-a, Homer povesteşte despre un monstru marin care s-a năpustit asupra lui Hercule. Acesta a petrecut trei zile şi trei nopţi în burta monstrului, hrănindu-se cu ficatul acestuia, pe care şi-l prăjea, iar după trei zile a ieşit victorios, prin propriile sale puteri, din neobişnuita temniţă. Această legendă despre Hercule nu este cu nimic mai rea decît povestea lui Iona.

va urma

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 371 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: