Biblia hazlie ( 359 )

Darius, care a domnit din anul 521 pînă în 486 î.e.n., şi-a împărţit regatul în 20 de satrapii. E drept că un timp oarecare satrapii babiloneni Na-bu-Imtuc şi fiul său Belsarusur s-au proclamat independenţi şi Darius a fost nevoit să cucerească din nou Babilonul (516 î.e.n.). Dar cum se poate afirma că Belsarusur a fost Belşaţar din moment ce acest rege nu a fost decît un satrap rebel şi nicidecum fiul bun al lui Nabucodonosor, calitate pe care Biblia i-o atribuie în repetate rînduri lui Belşaţar? Între Nabucodonosor şi Belsarusur au domnit în Babilon nouă regi. În capitolele următoare, Cartea profetului Daniil ne spune că acest proroc a îndeplinit cele mai înalte funcţii sub Darius şi Cirus. Potrivit Bibliei, aceşti regi au domnit în acelaşi timp: unul în Media şi celălalt în Persia. Or, ei au domnit unul după altul peste Media şi Persia reunite, iar între domnia lui Cirus şi domnia ginerelui său Darius au mai fost regi Cambise-cuceritorul şi falsul Smerdis. În sfîrşit, este incontestabil că regatul babilonean-caldeean (dinastia lui Nabopalasar) a căzut în anul 538 î.e.n., cînd Cirus a cucerit Babilonul. Şi, totuşi, unii teologi susţin că Darius, care comanda oştirile socrului său Cirus, ar fi cucerit regatul în numele lui. Ei spun că aceasta se subînţelege din primul verset al cap. al VI-lea, pe care l-am citat mai sus. Ei adaugă ― iarăşi o născocire ― că, probabil, Cirus a rămas cîrmuitor suprem peste întregul regat nou al Persiei, dar că ar fi învestit cu puteri speciale pe ginerele său Darius, numindu-l guvernator al Caldeii, adică al teritoriului despre care se presupune că ar fi aparţinut lui Belşaţar. Capitala Caldeii era Babilonul. Ei găsesc o confirmare a acestei presupuneri în versetul 29 din cap. al VI-lea şi în versetul 1 – al cap. al IX-lea. Iată ce spun aceste versete: „Şi Daniil a stat în dregătoria lui în vremea împărăţiei lui Darius şi în vremea împărăţiei lui Cirus, împăratul perşilor” (VI, 29); „…Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care a domnit peste împărăţia caldeilor” (IX, 1). Aceasta ne permite, spun ei, să punem în concordanţă relatarea lui Daniil cu datele istorice. Este pe deplin firesc că teologii, care-l proslăvesc pe Daniil ca pe unul dintre cei mai mari proroci, se străduiesc din răsputeri să-l ferească de acuzaţia că-i lăudăros şi mincinos. Altfel, dacă acest scriitor evreu a minţit povestind despre evenimente în care el susţine că ar fi fost unul dintre principalele personaje, înseamnă că nu trebuie să-i dăm crezare nici acolo unde vorbeşte despre evenimente viitoare. Şi deoarece aceste „prorocii” se referă la Hristos şi la biserica sa şi au o imensă importanţă pentru creştinism, despre care se spune că ar fi fost prevestit de Daniil, reiese că Daniil nu trebuie în nici un caz să fie demascat drept mincinos. De aceea teologii creştini se dau peste cap pentru a demonstra că în ultima zi a domniei unui oarecare Belşaţar, fiul lui Nabucodonosor, Babilonul ar fi fost cucerit de Darius al Mediei, care ar fi acţionat în numele lui Cirus şi ar fi fost învestit imediat cu puterea peste regatul Caldeii.

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 358 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: