Biblia hazlie ( 358 )

Belşaţar îl crezu şi, ca un om cumsecade care se ţine de cuvînt, dădu imediat poruncă să fie îmbrăcat Daniil în purpură, să i se împodobească gîtul cu un lanţ de aur şi să fie proclamat stăpînitor peste o treime din împărăţie. Capitolul se termină cu următorul verset: „Chiar în noaptea aceea a fost omorît Belşaţar, împăratul caldeilor” (v. 30). Iar cap. al Vl-lea spune: „Şi Dariu Medul ajunse împărat în vîrstă de şaizeci şi doi de ani” (v. 1). Succesul anecdotei cu ospăţul lui Belşaţar este bine cunoscut. Subiectul a ispitit pe scriitori şi pictori, care au tras mult folos de pe urma lui. Dar cît de mulţi oameni simpli cred că ospăţul acesta a avut loc cîndva! Din fericire, există însă o ştiinţă care se cheamă istorie şi care dezminte Biblia în modul cel mai categoric. În primul rînd, printre regii Babilonului nu este menţionat nici un Belşaţar sau Baltazar. Nabucodonosor a murit în anul 562 î.e.n., lăsînd un fiu, Evilmerodac, care a domnit din anul 562 pînă în 556, precum şi o fiică, pe care o dăduse de soţie lui Nergalsarassar (Neriglisor). Acesta şi-a ucis cumnatul, a uzurpat tronul şi şi-a pierdut viaţa după un an, în 555 î.e.n., într-o luptă împotriva regelui pers Cirus. Coroana a rămas însă în familia lui Nabucodonosor: ea a trecut întîi la nepotul său Laborosoarcod, fiul lui Evilmerodac, care a domnit numai cîteva luni, iar apoi la Nabonid, fiul fratelui mai mic al lui Nabucodonosor. Nabonid, care a domnit între 555 şi 538 î.e.n. şi care a fost ultimul rege babilonean din dinastia lui Nabopalasar, nu este însă, bineînţeles, regele pe care Biblia îl numeşte Belşaţar, deoarece cartea lui Daniil spune clar că Belşaţar era fiul lui Nabucodonosor şi-l lasă să moară în noaptea în care se pretinde că Darius ar fi cucerit Babilonul. Or, cel care a luat Babilonul în anul 538 î.e.n., punînd astfel capăt domniei lui Nabonid, care nici el, bineînţeles, nu este Belşaţar, a fost Cirus şi nu Darius. Este drept că Babilonul a fost cucerit din nou după 22 de ani, de data aceasta într-adevăr de către Darius I. Unii teologi şireţi încearcă însă să ne sugereze că regele Babilonului din această a doua epocă este tocmai biblicul Belşaţar. Dar nici această stratagemă nu rezistă criticii. Este cît se poate de bine cunoscut că Cirus, care a ajuns stăpîn peste Persia, Lidia, Media şi Asiria, a întemeiat marea monarhie persă şi şi-a instaurat dominaţia peste întreaga Asie de vest. Fiul său Cambise a anexat la imensul său imperiu şi Egiptul, pe care l-a cucerit în anul 525 î.e.n. El a murit în anul 523. Cambise, după cum se ştie, n-a avut copii. Coroana a trecut la fratele său Smerdis. Acesta a fost ucis de magii mezi, care au pus pe tronul său pe unul dintre confraţii lor. După şapte luni însă, substituirea a fost dată în vileag. Dregătorii perşi au pus la cale un complot, i-au ucis pe magi şi pe falsul Smerdis (521 î.e.n.) şi au transmis coroana lui Darius, care era de două ori ginerele lui Cirus (era căsătorit cu două dintre fiicele lui Cirus: Atossa şi Aristone) şi este cunoscut sub numele de Darius I, fiul lui Histaspe. Aşa grăieşte istoria!

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 357 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: