Biblia hazlie ( 357 )

Nabucodonosor continuă să-şi povestească visul, de o rară absurditate. Odată, el a fost izgonit din palatul său şi toţi oamenii au început să-l dispreţuiască, din care pricină a fost nevoit să se ascundă pe cîmp; acolo el s-a apucat să mănînce iarbă şi nu a avut nici un fel de altă hrană timp de şapte ani. Trupul lui s-a acoperit cu blană de leu şi cu pene de vultur, iar unghiile sale au devenit asemănătoare cu ghearele păsărilor de pradă. Spre sfîrşitul anului al şaptelea, „eu, Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea îmi veni din nou şi am binecuvîntat pe cel prea înalt şi celui veşnic viu i-am adus laudă şi proslăvire, căci stăpînirea lui este stăpînire veşnică, iar împărăţia lui peste vîrste şi vîrste… În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre faima împărăţiei mele, mi-a venit iarăşi împărăţia şi strălucirea şi sfetnicii mei şi boierii mei m-au chemat şi iarăşi am fost pus împărat peste împărăţia mea şi puterea mea a crescut foarte” (v. 31, 33). E păcat că Nabucodonosor nu ne comunică cine a domnit în locul său în aceşti şapte ani. Nici nu mai este cazul să spunem că ştiinţa nu a aflat nimic despre această „cădere” a fiului lui Nabopalasar şi despre reîntoarcerea lui pe tron după şapte ani. În cap. al V-lea Daniil descrie o întîmplare neobişnuită, cunoscută sub denumirea de ospăţul lui Belşaţar (Baltazar). Autorul declară de cîteva ori că Belşaţar era fiul lui Nabucodonosor. Aşadar, regele acesta dădea un bal „pentru o mie din boierii săi” (v. 1). La desert i-a venit fantezia de a-şi pune invitaţii să bea din vasele sfinte pe care tatăl său le adusese din templul de la Ierusalim. Atunci a apărut pe neaşteptate o mînă necunoscută care a început să scrie pe perete litere într-o limbă neştiută de nimeni. Speriat, Belşaţar îşi chemă vrăjitorii şi astrologii, pe cei mai învăţaţi caldeeni şi pe înţelepţi, făgăduind podoabe de aur, veşminte de purpură şi o treime din împărăţie celui care va descifra primul această misterioasă şi inexplicabilă inscripţie. Dar nimeni nu-l putu satisface pe rege. Din fericire, regina îşi aminti de Daniil. Prorocul se înfăţişă şi, fără a clipi, citi cuvintele de pe perete: „Mené, mené, techel u farsin”. Apoi, fără a spune în ce limbă sînt aceste cuvinte, le traduse, spre marea uimire a celor de faţă: „Aceasta este tîlcuirea cuvîntului mené: dumnezeu a numărat zilele împărăţiei tale şi i-a pus capăt; techel: tu ai fost cîntărit în cîntar şi ai fost găsit uşor; peres: împărăţia ta va fi împărţită şi va fi dată mezilor şi perşilor!” (v. 26―28).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 356 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: