Biblia hazlie ( 353 )

Nu mai rămînea decît să-i plătească simbria lui Azaria; acesta însă refuză drahmele, îşi spuse adevăratul nume şi, declarînd că este unul dintre cei şapte îngeri superiori din ierarhia cerească, se făcu nevăzut. Povestea lui Iudita este tot atît de miraculoasă. În al 18-lea an al domniei lui Nabucodonosor, pe care Biblia îl face aici împărat al Asiriei, oraşul Betulia, cu totul necunoscut istoricilor şi geografilor, a fost împresurat de oştile acestui rege, comandate de imaginarul general Olofern. Grosul acestei oştiri era format din 120.000 de pedestraşi şi din 12.000 de ostaşi călări (Iudita, II, 15). Olofern astupă canalele care alimentau cu apă Betulia, astfel că asediaţii „erau leşinaţi de sete şi cădeau pe uliţele oraşului” (VII, 22). Situaţia devenise insuportabilă. Atunci o frumoasă văduvă din Betulia, al cărei soţ murise de insolaţie în timpul secerişului (VIII, 3), hotărî să-şi salveze oraşul natal. În acest scop ea se îmbrăcă cu rochia ei cea mai bună, se unse cu parfumuri şi mirodenii şi, însoţită de o bătrînă slujitoare, se duse în tabăra duşmanilor (X, 10). „Şi ei se minunau de frumuseţea ei…” (v. 19). Frumoasa femeie ceru să fie condusă la general, care pe vremea aceea „se odihnea pe patul său…” (v. 21). Olofern o invită pe Iudita la masă în cortul său. Au mîncat şi au băut din plin. Generalul „se bucură de ea şi bău vin foarte mult, cît nu băuse niciodată în vreo zi de la naşterea lui” (XII, 20). După ospăţ, cînd Olofern, foarte mulţumit, se întinse în patul său, Iudita apucă sabia generalului şi „îl lovi peste gît de două ori din toate puterile şi-i reteză capul…” (XIII, 8). Şi mai spuneţi, după toate acestea, că dragostea nu te face uneori să-ţi pierzi capul! Roaba puse capul lui Olofern „în desaga ei cu merinde” (v. 9). Neobservate, cele două femei se întoarseră în oraş. A doua zi apăru pe zidurile Betuliei chipul comandantului suprem al oştirii lui Nabucodonosor. După cum susţine Biblia, văzînd capul tăiat al lui Olofern, imensa armată care împresura oraşul o luă la fugă, cuprinsă de panică (XV, 2―3). Nimănui nici nu i-a trecut prin gînd să se pună sub comanda vreunui alt căpitan. Iată comentariul lui Voltaire în această chestiune. „Un geograf ar avea încurcături mari dacă ar trebui să stabilească poziţia Betuliei: se spune ba că este aşezată la 40 de leghe la nord de Ierusalim, ba la cîteva mile mai la sud; dar o femeie cinstită ar fi şi mai încurcată dacă i s-ar cere să justifice conduita frumoasei Iudita. Să te culci cu un comandant de oaste pentru a-i tăia apoi capul nu este tocmai o dovadă de modestie. Să pui acest cap însîngerat, cu mîinile tale însîngerate, într-un sac şi să te întorci apoi liniştită împreună cu slujnica prin mijlocul unei armate de 100.000 de oameni fără a fi oprită de nici o santinelă nu este chiar atît de simplu”.

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 352 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: