Biblia hazlie ( 351 )

Este destul de curios că bătrînul Tobit, un evreu stabilit la Ninive, plăteşte în monedă grecească şi nu evreiască sau medă. Tobie pleacă la drum cu pretinsul Azaria şi cu „cîinele tînărului care fugea după ei”. Nu e greu să ghicim că această călătorie nu a fost lipsită de aventuri. Altminteri nici n-ar fi meritat ca autorul să-şi dea atîta osteneală şi să aducă în scenă cele două personaje. „Iar ei, plecînd la drum, ajunseră seara la fluviul Tigru şi maseră acolo. Şi tînărul se coborî să se scalde. Dar un peşte sări din fluviu şi vru să-l înghită. Atunci îngerul îi zise: «Prinde peştele!». Şi tînărul prinse peştele şi-l aruncă pe ţărm” (VI, 1―3). Cum a fost cu putinţă că un peşte monstruos, capabil să înghită un om, să se fi lăsat atît de uşor prins de bronchii, asemenea unui iepure pe care-i apuci de urechi? Pe teologi aceasta nu-i încurcă de loc. Nu-i încurcă nici faptul că astfel de peşti nu trăiesc în apă dulce. Nu ne rămîne decît să credem că peştele fusese aruncat în Tigru în mod excepţional, din porunca specială a lui dumnezeu, pentru ca să se poată înfăptui minunea. Era o punere în scenă divină şi este deci inutil să căutăm cărei specii putea să-i aparţină acest uriaş peşte antropofag de apă dulce. Îngerul îi porunci lui Tobie să taie peştele şi să păstreze inima, ficatul şi fierea. După încheierea acestei operaţii, călătorii au prăjit peştele şi s-au hrănit cu el pînă au ajuns la Ecbatana. „Dar tînărul întrebă pe înger: «Frate Azaria! Pentru ce sînt bune ficatul, inima şi fierea peştelui?». Şi el îi răspunse: «Dacă vreun om ori vreo femeie este chinuit de diavolul sau de vreun duh rău, să se afume cu inima şi cu ficatul şi nu-l va mai chinui; iar fierea este bună să se ungă cineva cu ea la ochi cînd are albeaţă şi se lecuieşte»” (v. 7―9). Apoi Rafail îl sfătui pe Tobie să-i ceară găzduire lui Raguel, ruda sa, şi să ia de soţie pe Sara, fiica sa. Această din urmă propunere l-a făcut să şovăie pe tînăr, care era nepregătit. El îi zise îngerului: „«Frate Azaria! Eu am auzit că fata a fost măritată de şapte ori şi că toţi mirii ei au murit în cămara de nuntă. Şi fiindcă eu sînt singurul fecior la tatăl meu, mă tem ca nu cumva, intrînd înăuntru, să mor şi eu ca şi cei dinainte, fiindcă pe ea o iubeşte un diavol care nu face nimănui nici un rău decît celor care se apropie de ea. Şi acum mă tem»… Ci îngerul îi răspunse: «…Ea va fi soţia ta! Iar de diavol nu purta de grijă, fiindcă în noaptea aceasta ţi se va da de soţie. Cînd vei intra în cămara de nuntă, ia un cărbune din tămîiernic şi pune deasupra o bucăţică din inima şi din ficatul peştelui şi afumă, şi cînd diavolul va mirosi va fugi şi nu va mai veni înapoi în veac de veac. Şi cînd vei intra la ea, sculaţi-vă amîndoi şi strigaţi către milostivul dumnezeu şi el vă va mîntui şi vă va milui. Nu te teme, căci ea este menită pentru tine din veac şi tu o vei mîntui şi ea va merge cu tine, şi cred că vei avea cu ea copii». Cînd a auzit Tobie, a început s-o iubească şi sufletul lui se lipi de ea foarte” (v. 14―18). Nu uitaţi, vă rog, că Tobie încă nici nu o văzuse pe tînăra eroină. „Şi cînd ajunseră la Ecbatana, se duseră la casa lui Raguel. Iar Sara le ieşi înainte şi-i hiritisi şi ei o hiritisiră pe ea şi ea îi duse în casă. Atunci Raguel zise către femeia sa Edna: «Cum seamănă tînărul acesta cu vărul meu Tobit!» (VII, 1―2).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 350 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: