Biblia hazlie ( 349 )

CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI UNULEA SACRELE ISTORII AMOROASE „TOBIT” ŞI „IUDITA” Tobit, din seminţia lui Neftali, a fost dus în robie la Ninive pe timpul lui Salmanasar, regele Asiriei. Din nefericire, acest rege biblic nu ne-a lăsat o hartă a posesiunilor sale. Căci fără o astfel de hartă nu putem înţelege cum a reuşit el, fiind rege la Ninive (pe Tigru), să ocolească regatul Babilonului pentru a purcede şi a-i robi pe locuitorii Palestinei. Este ca şi cum turcii ar fi străbătut Grecia pentru a lua în captivitate populaţia Italiei. Tobit spune: „Şi am călătorit în Media şi am lăsat în păstrarea lui Gabael, fratele lui Gabri, din oraşul Raghis din Media, zece talanţi” (Tobit, I, 14). Este o sumă considerabilă pentru soţul unei femei muncitoare (Ana, soţia lui Tobit, era torcătoare: II, 11). Ne cuprinde mirarea în faţa acestui Tobit, care a plecat la sute de kilometri depărtare de Ninive pentru a-şi da banii în păstrare unui oarecare Gabael. Odată, după ce s-a întors acasă de la o înmormîntare şi era impur, Tobit s-a culcat să doarmă lîngă zid. El nu a observat că pe zid stăteau nişte vrăbii. Cele ce urmează sînt relatate chiar de el: „Şi pe cînd stăm cu ochii deschişi, vrăbiile au lăsat de sus necurăţie în ochii mei şi făcui albeaţă” (II, 10). Oamenii competenţi susţin că găinaţul vrăbiilor nu este de loc periculos pentru văz şi că era suficient ca Tobit să se fi spălat. „…În aceeaşi zi s-a întîmplat ca Sara, fiica lui Raguel din Ectabana din Media, să fie ocărîtă de slujnicele tatălui său, fiindcă ea ţinuse şapte bărbaţi. Şi Asmodeu, duhul cel rău, i-a fost ucis înainte de a trăi ea cu ei. Şi ele o ocărau: «Tu eşti proastă că ţi-ai ucis bărbaţii! Şapte ai ţinut şi nu porţi numele nici unuia. …Du-te după ei! Am vrea să nu mai vedem în veac de veac fecior sau fiică din tine!» Cînd auzi ea aceste ocări, se mîhni foarte… Şi ea se rugă la fereastră…” (III, 7―11). După cum remarcă criticii, pînă atunci evreii nu au menţionat nicăieri numele vreunui diavol, demon sau drac: spiritele rele sînt originare din Persia, unde poporul credea în existenţa a doi zei la fel de puternici: Ormuz, zeul binelui, şi Ahriman, zeul răului. Fiecare dintre ei stăpînea peste o armată întreagă de duhuri, bune şi rele. Ei şi-au preluat religia de la vecinii sau de la înrobitorii lor, împrumutînd de la aceştia nu numai riturile, ci şi tradiţiile religioase. Cartea lui Tobit ne face să credem că duhul cel rău Asmodeu se îndrăgostise de Sara şi era gelos. Aceasta este în deplină concordanţă cu doctrina veche despre spirite, îngeri şi zei. Am mai văzut, în cartea „Facerii”, îngeri îndrăgostiţi de fiice ale oamenilor şi dînd naştere la uriaşi. Oamenii bisericii au născocit apoi multe poveşti cu demoni care avuseseră legături sexuale cu femei şi despre oameni neobişnuiţi născuţi din aceste relaţii „păcătoase”, despre diavoli care intră în trupul băieţilor şi al fetelor în sute de chipuri diferite, despre felul cum pot fi invocaţi şi alungaţi demonii.

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 348 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: