Biblia hazlie ( 344 )

Aşadar, regina Atalia, celebră prin necredinţa ei, Atalia, care socotea că Baal este unicul dumnezeu, şi-a măritat fiica cu un preot al dumnezeului evreiesc. Iar micul Ioaş a fost crescut, fără să ştie Atalia, în templu. Timp de şase ani ea nu a ştiut absolut nimic despre acest îndelungat complot al ginerelui ei. În al şaptelea an, Iehoiada i-a strîns pe căpitanii oştirii, care rămăseseră credincioşi dumnezeului evreiesc, le-a înfăţişat pe micul fiu al lui Ahazia, l-a proclamat rege, iar Atalia, venită în grabă să vadă ce se petrece, a fost ucisă la „intrarea grajdurilor” palatului regal. Totodată a fost omorît şi preotul lui Baal, Matfan, concurentul lui Iehoiada. Din Cartea a doua a Regilor, rezultă că Ioaş a fost un rege pios; în schimb, din Cartea a doua a Cronicilor reiese că a sfîrşit-o prost (cap. XXIV): el a reinstituit cultul aşerelor şi al altor dumnezei mincinoşi, spre marea supărare a lui Zaharia, care a devenit preotul dumnezeului evreiesc după moartea tatălui său Iehoiada. Mîniat de reproşurile lui Zaharia, Ioaş a poruncit să fie ucis cu pietre în curtea templului (v. 21). La rîndul său, Ioaş a fost sugrumat de doi dintre slujitorii săi, pe. care Cartea a doua a Cronicilor (v. 26) îi numeşte „Zabad, fiul amonitei Şimeat, şi Iehozabad, fiul moabitencei Şimrit”, iar Cartea a doua a Regilor (XII, 22) „Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer”. Oricine vor fi fost ucigaşii, regele a domnit 40 de ani în cap. După asasinarea lui Ioaş, i-a urmat fiul său Amaţia. Revenind la Cartea a doua a Regilor, aflăm că în Izrail Iehu cel groaznic a fost moştenit de fiul său Ioahaz. Acest desfrînat şi-a bătut joc de dumnezeul evreiesc timp de 17 ani. Sub domnia sa au avut loc năvălirile pustiitoare ale regilor sirieni Hazael şi Benhadad. Este greu să ne închipuim cît de ruinaţi au fost evreii. Iată textul: „Lui Ioahaz nu-i mai rămăseseră oşteni decît cincizeci de călăreţi, zece care de luptă şi zece mii de pedestraşi, fiindcă regele Siriei îi nimicise şi îi făcuse una cu pulberea” (Regi II, XIII, 7). Lui Ioahaz i-a urmat la domnie fiul său Ioaş, pe care nu trebuie să-l confundăm cu regele Ioaş al lui Iuda. Ioaş al Izrailului, nepotul lui Iehu, a purtat război cu Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda; el l-a zdrobit în luptă, a făcut în zidurile Ierusalimului o breşă largă de 400 de coţi şi a jefuit templul şi palatul regal. Sub domnia lui Ioaş al lui Izrail a murit prorocul Eliseu. „Şi Eliseu zăcea de o boală de care mai tîrziu a murit. Atunci s-a pogorît la el Ioaş, regele lui Iuda, şi l-a jelit” (v. 14). În anul următor s-a produs o minune surprinzătoare. Odată, pe cînd îngropau un om, au zărit o ceată de moabiţi şi „în grabă au aruncat pe omul acela în groapa lui Eliseu şi au plecat. Cînd însă omul s-a atins de oasele lui Eliseu, a înviat şi a început să meargă” (v. 21).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 343 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: