Biblia hazlie ( 336 )

Cînd aceste cuvinte au fost aduse la cunoştinţa excelenţei-sale generalului Naaman, acesta şi-a cerut concediu de la rege, care nu l-a refuzat. În plus, regele Siriei a trimis o scrisoare prietenească regelui Izrailului, rugîndu-l ca Naaman să fie bine primit; şi Naaman a pornit la drum, luînd cu sine 10 talanţi de argint, 6.000 de sicii de aur şi 10 schimburi de veşminte. Dar cu regele Izrailului s-a întîmplat ceva de neînţeles. Cînd Ioram al Izrailului a deschis scrisoarea, a citit acolo; „O dată cu această scrisoare trimit la tine pe Naaman, dregătorul meu, ca să-l tămăduieşti de lepra lui!” (v. 6). Ne putem închipui mirarea lui Ioram la citirea acestei scrisori, dar este mai greu să ne imaginăm în ce fel a procedat. Iată ce spune Biblia: „Cînd regele lui Izrail a citit scrisoarea, şi-a sfîşiat veşmintele lui şi a zis: «Oare eu sînt dumnezeu ca să omor şi să dau viaţă, de l-a trimis el la mine să-l tămăduiesc de lepra lui? Dar să ştiţi şi să fiţi încredinţaţi că el îmi caută cîrciob!»” (v. 7). Din fericire, Eliseu ştia tot ce se întîmplă şi a trimis să i se spună lui Ioram să-l îndrepte pe Naaman la el. Şapte băi în Iordan, după reţeta lui Eliseu, l-au vindecat pe deplin de lepră pe curajosul ostaş: „Şi trupul lui s-a făcut curat ca trupul unui copil” (v. 14). Drept să spunem, la început Naaman a fost uimit de reţeta profetului: i se părea curios că fusese nevoit să facă un drum atît de lung numai ca să se spele în apă curată. Şi la noi acasă sînt pîraie în care mă pot scălda, a spus el. Dar i s-a explicat că aceste pîraie nu au însuşirile Iordanului, dobîndite de acest rîu datorită amestecului binefăcător al lui Eliseu. După ce s-a însănătoşit, Naaman a pornit să-i mulţumească profetului: „Iată, acum ştiu că în tot pămîntul nu este dumnezeu decît numai în Izrail! Şi acum ia o mulţumită de la robul tău!” (v. 15). Cu toate insistenţele lui Naaman, dezinteresarea lui Eliseu a rămas statornică. Eliseu a mai făcut o serie întreagă de minuni. Unul dintre personajele pe care autorul „sfînt” le numeşte în mod nebulos ucenicii profeţilor se afla odată pe malul Iordanului unde despica lemne şi toporul i-a scăpat în apă. „Ucenicul a început să strige şi să spună: «O, domnul meu»… Atunci omul lui dumnezeu a întrebat: «Unde a sărit?». Şi el i-a arătat locul. Apoi Eliseu a tăiat o bucată de lemn şi, aruncînd-o acolo, securea a plutit deasupra apei” (Regi II, VI, 5―6). Ucenicul nu a mai avut decît să întindă mîna şi să scoată toporul din apă. O altă minune ne arată încă o dată în ce măsură îl ocrotea dumnezeu pe Eliseu. „Şi regele Siriei se războia cu Izrail. …Ajungînd noaptea au împresurat cetatea. Cînd s-a sculat sluga omului lui dumnezeu a doua zi şi a ieşit afară, iată că cetatea era înconjurată de oştire cu cai şi cu care de luptă. Atunci sluga a zis: «O, stăpîne! Ce să facem?». Atunci el i-a zis: «Nu-ţi fie frică, fiindcă cei ce sînt cu noi sînt mai mulţi decît cei ce sînt cu ei!» Şi s-a rugat Eliseu şi a zis: «Doamne, deschide ochii lui ca să vadă!». Şi domnul a deschis ochii slugii lui şi a văzut. Şi iată că muntele din vecinătatea lui Eliseu era plin de cai şi de care de foc. Şi cînd ei au început să se pogoare, Eliseu s-a rugat la domnul şi a zis: «Loveşte neamul acesta cu orbire!». Şi i-a lovit cu orbire după cuvîntul lui Eliseu” (v. 8―18).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 335 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: