Misterele Romaniei ( 133 )

La poarta Celuilalt Taram

In “Istoria naturala”, Plinius cel Batran ii mentioneaza pe cattuzi, populatie care traia la gurile Dunarii. Etnonimul cattuzi se poate talmaci prin “cei legati” (cf. rom. catusa), cu sensurile, ramase pana astazi, de “fermecati; vrajiti; blestemati”. Numele stravechi al Insulei Şerpilor, la greci cu talcul de “Alba”, era Leuke, care, in graiul getilor ducea tot la sensul de “legatura” (cf. rom. leuca “parte a carului formata dintr-un lemn incovoiat, cu un capat imbucat in osie si in celalalt prins de loitra, spre a o sprijini”). Neavand surse de apa de baut, Insula Şerpilor nu poate fi locuita de oameni; de aceea, dupa legendele românilor din Bugeac si din Dobrogea este considerata poarta spre Taramul Celalalt, ai carui locuitori sunt si buni si rai, dar toti cu aptitudini suprafiresti. Acolo se gaseste si Sorbul Pamantului. Tot acolo e si Bradul Zanelor, care isi intinde crengile ca pamantenii, dupa ce indeplinesc anumite conditii, sa poata trece in Celalalt Taram. Aici s-a ajuns si prin evolutia sensurilor si a sunetelor, de la Leuke – Cei Legati, la serbi, adica legati de glie, iar prin paronimie, la serpi, cu vechiul talc de “Balauri; Zmei”, cum se vede si in numele ucrainean al Insulei Şerpilor, Ostriv Zmiinii. In slava, zmii inseamna si “sarpe” si “balaur”, ca si rom. zmeu. Din cele de mai sus se vede ca românii au botezat intai Insula serpilor, al carei nume a fost tradus de  slavi.

In timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418), puterea voievodului Tarii Romanesti s-a intins de-a lungul ambelor maluri ale Dunarii, pana la gurile de varsare si tarmul Marii Negre, inclusiv asupra Insulei Şerpilor. In anul 1484 ostrovul a intrat sub stapanire otomana. Apoi, din unele cronici se intelege ca in vremea domniei lui Ştefan cel Mare, aceasta parte a marii era “lac moldovenesc”, voievodul stapanind asadar si insula.

Sanctuarul lui Poseidon  Grecii pomenesc de aceasta insula pentru intaia oara in anul 777 i.Hr. Dupa mitologia lor, zeita Thetis s-a rugat de Poseidon, zeul marilor, sa scoata din adancul Marii Negre o insula pentru fiul ei Achile, erou al razboiului troiano-elen. Dupa un poem epic despre aceleasi razboi al lui Arctinos din Milet, osemintele lui Achile si Patrocle au fost aduse in acest ostrov de catre zeita Thetis, pentru a fi puse intr-un sanctuar. De obicei, grecii “prelucrau” informatiile de la traci. Şi in acest caz legenda cu Achile al lor vine de la un alt nume vechi al insulei, Age-Laos, “Domnul Apelor” (cf. rom. aga; albanez aga “chiabur”; grec agios “sfant”; lat. lauo “a spala; a scalda; a uda”), asemanator cu numele eroului grec. Dar vechiul Age-Laos, atestat si ca nume tracic, se referea la Poseidon, patronul apelor, si la altarul ce i s-a inchinat pe insula.

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Misterele Romaniei ( 133 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: