Misterele Romaniei ( 128 )

”Arza-v-ar focul sa va arza… sa putreziti in cel mai intunecat colt al Iadului si focul cel vesnic sa va mistuie… sa nu va bucurati de bucate, asa cum nu ma bucur eu si piatra de piatra sa nu ramana din satul asta ci numai foc si scrum si cenusa. Sa nu aveti parte de iertare si Diavolul sa va bata la poarta in clipa mortii si-n loc de mir si aghiazma sa aveti parte doar de foc si pucioasa… Si neam de neamul vostru sa nu cunoasca bucuria iubirii ci numai flacarile durerii si jalea…”

Se spune ca in momentul blestemului vintul s-ar fi iscat din senin si ar fi smuls usile de la biserica. Incotro au fost duse nimeni nu stie sa spuna, pentru ca nu au mai fost gasite niciodata. Nori negri s-au aratat deasupra satului si fulgerele au inceput sa loveasca biserica. Au luat-o oamenii la fuga care incotro, spre casele lor, iar preotul a ramas mai departe in biserica, boscorodind si blestemind continuu, de parca isi pierduse mintile. Cativa au mai apucat sa vada cum un fulger a aprins biserica si cum lemnul s-a aprins de jos in sus, nu de sus in jos, cum ar fi fost normal. Trei zile si trei nopti au stat norii deasupra satului si nimeni nu a avut curajul sa se apropie de biserica. Si-n tot acest timp biserica a ars si cenusa a fumegat, imprastiind un miros greu, de pucioasa. In a treia zi soarele s-a aratat din nou si oamenii si-au facut cruce si au mers sa vada ce s-a ales de biserica.

“Au mai gasit la fata locului numa o cruce de lemn, intoarsa in jos, cu niste litere ciudate scrise pe ea. Nu au avut curajul sa apuce crucea, ci numai i-au pus niste lemne uscate si i-au dat foc. Da` crucea nu a ars de la inceput. Cand eram eu la parintii mei, inca se mai vedea. Nu stiu cum a disparut de acolo.”, a continuat domnul Rusu. La cateva zile dupa ce biserica a ars in marginea satului a aparut un ciine mare, negru, fara stapin. “Ciinele asta a fost nenorocirea satului nostru. Oriunde aparea el casa ceea urma sa arda. Nu au avut oamenii cum sa il alunge, pentru ca nimenea nu indraznea sa dea in el. Toti erau convinsi ca este Satana care venise sa-si pazeasca satul ce-i fusese dat de preot prin blestemul lui.” Au vrut oamenii sa mai ridice inca o biserica, de doua ori au incercat, dar de fiecare data cand constructia ajungea la acoperis, un foc izbucnea noaptea si mistuia cladirea cu tot cu schele. Pina la urma nimeni nu a mai vrut sa vina sa zideasca lacas de rugaciune in Silistea Buciumeni.

Ani de zile taranii din Silistea Buciumeni au adus ofrande din toate recoltele lor si chiar ofrande de animale, in speranta ca vor imbuna stihia si ca isi vor vedea casele si recoltele intregi. Nu exista casa in care sa nu se gaseasca citeva icoane sfintite, nu exista lacas in care Maica Domnului cu pruncul Iisus sa nu stea la loc de cinste. Cu toate astea, blestemul continua sa loveasca in satenii din Silistea Buciumeni, sub puterea cine stie care-i forte necurate…

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Misterele Romaniei ( 127 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: