Biblia hazlie ( 327 )

Alcătuitorii vechilor poveşti evreieşti n-au decît să spună că evreii au suferit nenorociri din cauza lipsei lor de credinţă faţă de dumnezeu. Preoţii noştri anglicani ar putea spune acelaşi lucru despre irlandezii noştri şi despre muntenii noştri din Scoţia, care sînt foarte nenorociţi, deşi ei sînt credincioşi şi cu frică de dumnezeu.. Nimic nu este mai uşor decît să spui: dacă ai fost înfrînt şi nenorocit, aceasta se datoreşte faptului că nu eşti destul de credincios; dacă ai da mai mulţi bani bisericii, ai învinge şi ai propăşi. Această ruşinoasă prejudecată provine din antichitatea îndepărtată: ea a înconjurat lumea întreagă, ea a fost lozinca tuturor preoţilor, a tuturor religiilor şi la toate popoarele ea a servit preoţilor ca mijloc de îmbogăţire de pe urma prostiei omeneşti”. Însă prorocii dezminţiţi de Miheia s-au supărat, iar unul dintre ei l-a lovit peste obraz (v. 24); pe deasupra, Miheia a fost aruncat în temniţă (v. 27). Apoi Ahab a pornit la război pentru a-şi recuceri Ramotul de la sirieni, iar regele lui Iuda i s-a alăturat (v. 29). Aşadar, cuviosul Iosafat a dat mai multă crezare celor patru sute de proroci decît sucitului de Miheia. Se pare că regele lui Izrail era întrucîtva neliniştit. „Şi regele lui Izrail a zis lui Iosafat: «Eu mă voi îmbrăca în haine străine şi voi intra în luptă, iar tu stai îmbrăcat cu hainele tale!» Şi regele lui Izrail şi-a luat alte haine şi a intrat în focul luptei” (v. 30). Nu este greu să înţelegem ce urmărea Ahab şi trebuie să ne mirăm doar de-naivitatea lui Iosafat. „Dar regele Siriei poruncise căpitanilor carelor de luptă ― căci el avea treizeci şi două ― aşa: «Nu vă luptaţi cu oricine, ori de rînd, ori de frunte, ci numai cu regele lui Izrail! » Şi cînd căpitanii carelor de luptă au văzut pe Iosafat, şi-au închipuit că el este regele lui Izrail şi s-au înşirat în jurul lui ca să se lupte cu el, dar Iosafat a început să strige. Iar dacă au văzut căpitanii carelor de luptă că el nu este regele lui Izrail, şi-au căutat de treabă. Un oştean însă şi-a încordat arcul şi a nimerit din întîmplare pe regele lui Izrail drept la încheietura platoşei. Atunci el a zis căpitanului: «Cîrmeşte şi mă scoate din învălmăşeala luptei, căci sînt rănit». …Iar seara a murit din pricină că sîngele lui s-a scurs din rană înăuntrul carului de luptă” (v. 31―35). Aşa a pierit soţul Izabelei! Autorul „sacru” ne-anunţă cu lăudăroşenie că Ahab „a zidit un palat de fildeş” (v. 39) şi se mulţumeşte cu această indicaţie fantezistă. Moştenitorul lui Ahab a fost fiul său mai mare Ahazia, a cărui scurtă istorie o găsim în cap. I din Cartea a doua a Regilor. El şi-a început domnia cu un accident: „…A căzut de pe fereastra cea cu gratii din catul de sus al palatului său din Samaria şi s-a îmbolnăvit greu” (v. 2).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 326 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: