Biblia hazlie ( 326 )

Această plăcută profeţie în gura lui Miheia l-a uimit mult pe Ahab. „Atunci regele l-a întrebat iarăşi: «De cîte ori să te jur ca să-mi spui numai adevărul în numele domnului?» Şi el i-a răspuns: «Văd tot Izrailul împrăştiat în munţi, ca oile care nu au cioban». Şi domnul a zis: «Aceşti oameni n-au căpetenii şi fiecare să se întoarcă în pace la casa sa!» Atunci regele lui Izrail a zis lui Iosafat: «Nu ţi-am spus oare că nu-mi profeţeşte de bine, ci numai de rău?»” (v. 16―18). Mai trebuia stabilit de ce fuseseră favorabile previziunile celorlalţi profeţi şi cine, la urma urmelor, era mai tare şi avea mai multă dreptate. Cui să-i dea crezare? Cum să procedeze? Miheia a luat din nou cuvîntul şi aici povestirea sa devine cu totul remarcabilă: „Ascultă deci cuvîntul domnului! Am văzut pe domnul stînd pe tronul său şi toată oastea cerească stătea de-a dreapta şi de-a stîngă lui. Atunci domnul a zis: «Cine este în stare să strice mintea lui Ahab ca să pornească şi să năvălească în Ramotul din Galaad?» Şi unul spunea una, altul spunea alta. Dar iată că a ieşit un duh potrivnic şi s-a oprit înaintea domnului şi a zis: «Eu îi voi fura mintea!» Şi domnul l-a întrebat: «Cu ce?» Şi el a răspuns: «Voi ieşi şi mă voi preface duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui!» Iar domnul i-a zis: «Fură-i mintea, căci eşti în stare. Ieşi şi fă aşa!» Şi acum iată că domnul a pus duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi, fiindcă domnul a hotărît pieirea ta” (v. 19―23). Cum vă place această anecdotă sacră? Şi ce părere aveţi despre atotputernicul şi atotştiutorul dumnezeu, care se sfătuieşte cu îngerii cum să-i înşele pe oameni şi să-i distrugă? Comentînd acest pasaj al Bibliei, lordul Bolingbroke spune că anecdota este o imitaţie proastă a unui episod din Iliada, unde Jupiter, străduindu-se să sporească gloria lui Ahile spre paguba lui Agamemnon, îl amăgeşte pe acesta printr-un vis. „Este posibil ― scrie filozoful englez ― ca preotul care a compus vechile legende iudaice să fi imitat legendele lui Homer, deoarece cărţile biblice au fost scrise mult mai tîrziu. În toată Biblia, dumnezeu este incomparabil mai prejos de dumnezeul grecilor. El iese aproape întotdeauna înfrînt. El nu se gîndeşte decît la sacrificiile care i se aduc, iar poporul său moare într-una de foame. Oricît s-ar arăta personal oamenilor, oricît ar vorbi cu propria lui gură, el nu are prea multă influenţă asupra poporului său, iar acesta nu îndeplineşte aproape nimic din cererile sale. I se construieşte un templu, dar apare un oarecare Şişac, rege al Egiptului, care nu lasă piatră pe piatră din templu. El îl înzestrează pe Solomon cu darul înţelepciunii, dar Solomon îşi bate joc de el, îl trădează şi se închină altor zei. El dă poporului său pămîntul făgăduinţei, iar acest popor trăieşte acolo în robie de la moartea lui Iosua şi pînă la înscăunarea lui Saul. Întradevăr, nu există un dumnezeu mai nefericit.

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 325 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: