Biblia hazlie ( 325 )

Este bine să ştim că Iosafat, fiul virtuosului Asa, se distingea şi el printr-o exemplară pietate: în tot timpul cît a existat regatul lui Iuda, numai Iosafat şi regele Ezechia, despre care va mai fi vorba, sînt menţionaţi de biserică în calitate de regi exemplari. Piosul Iosafat a întreţinut însă cea mai mai strânsă prietenie cu necredinciosul Ahab; idolatria lui Ahab şi a Izabelei îl supăra atît de puţin, încît le-a cerut mîna fiicei lor Atalia pentru fiul său Ioram şi nu a fost refuzat. Menţionăm în treacăt că regina Izabela a fost foarte prolifică şi, după cum afirmă Biblia, o familie numeroasă este una dintre cele mai mari binecuvîntări ale lui dumnezeu. Deşi păgîni, Ahab şi Izabela au fost destul de binecuvîntaţi de dumnezeu, deoarece, după cum vom vedea mai departe, ei au avut nu mai puţin de 70 de fii, fără să mai numărăm fiicele, dintre care Atalia era cea mai mare. Şi iată-l pe piosul Iosafat venind în vizită la cuscrul său Ahab. „Şi regele lui Izrail a zis către dregătorii săi: «Ştiţi voi oare că RamotGalaadul este al nostru? Şi noi stăm cu mîinile în sîn, fără să-l luăm din mîna regelui Siriei?>>” (v.3). Într-adevăr, în urmă cu trei ani, pe vremea războiului cu Benhadad, Ahab îşi zdrobise duşmanii, dar după nimicirea lor nu-i venise în gînd să pună stăpînire pe oraşul evreiesc Ramot. Cît era de distrat! „Apoi a întrebat pe Iosafat: «Să pornesc oare cu război împotriva Ramot-Galaadului?» Şi Iosafat i-a răspuns regelui lui Izrail: «Eu sînt ca tine, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca şi caii tăi!»” (v. 4). Ce drăguţ din partea lui şi cu cîtă sfîntă eleganţă a spus-o! În calitatea sa de om pios, Iosafat a mai sfătuit să fie întrebat dumnezeu, pentru a se staibili dacă el este sau nu favorabil expediţiei proiectate. „Atunci Iosafat l-a mai îndemnat pe regele lui Izrail: «Întreabă acum şi ce zice domnul!» Şi regele lui Izrail a strîns pe cei patru sute de profeţi şi i-a întrebat: «Să pornesc eu cu război împotriva Ramot-Galaadului sau să mă opresc?» Şi ei i-au răspuns: «Suie-te, căci domnul îl va da în mîna ta!»” (v. 5―6). După cum vedem, nu era lipsă de proroci la evrei: pe malul rîului Chişon li se făcuse de petrecanie la 850 de profeţi ai lui Baal şi ai Aşerei; după trei ani 400 de proroci ai lui Iahve le luaseră locul. Iosafat socotea că nu este de ajuns. El ar fi dorit ca nici un profet să nu fie absent de la această consultare. De aceea Iosafat spuse: „«Mai este aici un profet al domnului ca să-l întrebăm şi pe el?» Regele lui Izrail însă i-a răspuns lui Iosafat: «Mai este unul prin care am putea să întrebăm pe domnul, dar eu îl urăsc fiindcă niciodată nu-mi profeţeşte de bine, ci numai de rău. El este Miheia, fiul lui Imla». Dar Iosafat a zis: «Să nu spună regele una ca asta!» Atunci regele lui Izrail a chemat pe unul din eunuci şi i-a zis: «Aleargă repede la Miheia, fiul lui Imla!»” (v. 7―9). După ce li s-a înfăţişat regilor, Miheia a început să le prorocească victoria la Ramot, la fel cu ceilalţi (v. 13―15).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 324 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: