Biblia hazlie ( 323 )

Iar credincioasa se va închina cu atît mai mult Bibliei, cu cît o va înţelege mai puţin. Mai trebuie să regretăm profund că Biblia nu ne dă şi reţeta pentru prepararea turtei care poate să-l sature pe un drumeţ timp de 40 de zile! Călătoria începută într-un mod atît de neobişnuit îi mai rezerva, bineînţeles, prorocului şi alte surprize. Ajungînd la muntele Horeb, „a intrat într-o peşteră, unde a şi mas. Şi cuvîntul domnului a fost către el şi i-a zis: «Ce faci aici, Ilie?»” (v. 9). Ilie nu primise nici un fel de instrucţiuni din partea îngerului: el ştia doar că trebuie să meargă la muntele Horeb şi nimic mai mult. El nu avea idee despre ţelul acestei călătorii. Aşadar, întrebarea lui dumnezeu pare stranie. Totuşi, Ilie răspunde, scuzîndu-se: „Sînt înfierbîntat de mare rîvnă pentru domnul dumnezeul Savaot, fiindcă fiii lui Izrail au părăsit legămîntul tău, au dărîmat jertfelnicele tale, au ucis cu sabia pe profeţii tăi, de n-am rămas decît eu, şi acum ei mă caută să-mi ia sufletul!»” (v. 10). Menţionăm în treacăt că Ilie îl minte pe dumnezeul său: el nu se teme de fiii lui Izrail, ci de coana Izabela, despre care însă nu spune nimic. Pentru a-i face pe plac, fiii lui Izrail aruncaseră în rîu pe toţi prorocii lui Baal; de ei nu mai avea de ce să se teamă. Idolatria despre care vorbeşte el este acum de domeniul trecutului. Văzînd minunea de pe muntele Cârmei, poporul strigase: „Trăiască Adonai!”. Dumnezeu este tot atît de bine informat ca şi Ilie despre schimbarea opiniei publice în favoarea sa. Este într-adevăr de neînţeles pentru ce înşiră Ilie verzi şi uscate. „Şi el (dumnezeu. ― L.T.) i-a zis: «Ieşi şi te aţine în munte înaintea domnului!» Şi iată domnul trecea! Înaintea domnului mergea o furtună mare şi vajnică să crape munţii şi să despice stîncile, dar domnul nu era în furtună. Şi după furtună un cutremur, dar domnul nu era nici în cutremur” (v. 11). Încercaţi să vi-l închipuiţi pe Ilie pe acest munte care joacă. E un spectacol care face banii! Dar aceasta nu este încă tot. „Şi după cutremur un foc, iar domnul nu era nici în foc, şi după foc un murmur uşor şi dulce (şi domnul era acolo)” (v. 12). Nu rîdeţi! Tocmai în acest murmur uşor se afla dumnezeu! „Şi cînd l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantia sa şi a ieşit şi stătea la gura peşterii. Iar un glas l-a întrebat: «Ce faci aici, Ilie?»” (v. 13). Prorocul şi-a repetat răspunsul cuvînt cu cuvînt. „Atunci domnul a zis către el: «Pleacă şi te întoarce pe drumul pustiei Damascului şi intră acolo şi unge pe Hazael rege al Siriei şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Izrail iar pe Eliseu, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi profet în locul tău. Şi aşa va fi: pe cel care va scăpa de sabia lui Hazael să-l omoare Iehu; pe cel care va scăpa de sabia lui Iehu să-l omoare Eliseu!»” (v. 15―17).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 322 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: