Biblia hazlie ( 321 )

Atunci Ilie Tesbiteanul a zis poporului întreg: «Apropiaţi-vă!» Şi tot poporul s-a dat lîngă el. Şi el a dres jertfelnicul cel dărîmat al domnului. Şi Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Iacob, către care fusese cuvîntul domnului: «Israil să-ţi fie numele!» Şi cu pietrele a clădit un jertfelnic în numele domnului şi a făcut un şanţ lat ca un răzor pentru două sea de sămînţă împrejurul jertfelnicului. Apoi a rînduit lemnele, a tăiat viţelul bucăţi şi l-a pus deasupra lemnelor, Şi a zis: «Umpleţi patru ciubere cu apă şi turnaţi peste arderea de tot şi peste lemne». Şi au făcut întocmai… Iar apa a înconjurat jertfelnicul şi şanţul era şi el plin de apă. Însă pe la vremea prinosului de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: «Doamne, dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Izrail, descopere-te astăzi că tu eşti dumnezeu în Izrail şi eu sînt servul tău, iar tot ceea ce am făcut astăzi este după porunca ta! Auzi-mă, doamne! Auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că tu eşti domnul dumnezeu şi că tu eşti acela care le întorci inima înapoi!>> Atunci a căzut foc de la domnul, care a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pămîntul, şi a sorbit şi apa care era în şanţ. Şi cînd a văzut poporul, a căzut cu faţa la pămînt şi a zis: «Domnul, el este dumnezeu! Domnul, el este dumnezeu!» Iar Ilie a zis: «Prindeţi pe profeţii lui Baal! Nici unul din ei să nu scape!» Şi i-au prins. După aceasta Ilie i-a pogorît la apa Chişonului şi acolo i-a junghiat” (v. 29―40J. Unii oameni de ştiinţă susţin că Ilie ar fi un personaj alegoric şi că, în realitate, nu a existat niciodată un proroc Ilie. Dar chiar dacă Ilie a trăit, spun criticii, nu a existat niciodată un om mai lipsit de omenie. Căci, potrivit textului, profeţii lui Baal credeau cu tot atîta ardoare în dumnezeul lor ca şi el în al său, iar credinţa lor era tot atît de tare ca şi a sa. Ei erau credincioşi dumnezeului şi regelui lor. Era cea mai crudă nedreptate să le ia viaţa. Şi cum a îngăduit regele Izrailului această execuţie în masă? Aceasta însemna să se condamne pe sine însuşi. În sfîrşit, Ilie trebuia să ţină seama că această minune nemaivăzută ― apariţia din senin a unui fulger care a aprins într-o clipă viţelul, lemnele, pietrele şi apa din şanţ ― i-ar fi pus, bineînţeles, pe gînduri pe prorocii eretici şi i-ar fi întors, fără îndoială, pe calea cea dreaptă. Căci el era dator să se îngrijească de pocăinţa păcătoşilor şi nu să-i ucidă. După ce i-au înecat pe profeţii lui Baal în apele Chişonului, „Ilie a zis lui Ahab: «Du-te, mănîncă şi bea, căci se aude ropot de ploaie!»” (fu.41). Nu aţi uitat că timp de trei ani toate popoarele pămîntului aşteptaseră cu nerăbdare ploaia cea binefăcătoare. Prin urmare, Ilie i-a comunicat lui Ahab o ştire îmbucurătoare. Dar el minţea, susţinînd că se aude zgomotul torentelor, deoarece deocamdată nu se auzea încă nimic, după cum rezultă din versetul următor: „Şi Ahab a plecat să mănînce şi să bea, iar Ilie s-a suit pe vîrful Carmelului şi s-a cinchit, încît capul i-a ajuns între genunchi” (v. 42).

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 320 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: