Biblia hazlie ( 319 )

Ne vine greu să ni-l închipuim pe rege părăsindu-şi palatul şi pornind să caute nutreţ pentru cai. Fireşte, el putea să trimită pe cineva dintre slujitorii săi. Sau poate că, în urma cruntei mizerii pe care au pricinuit-o cei trei ani de secetă, regele Ahab îşi concediase toată curtea şi slujitorii, păstrîndu-l numai pe mai-marele lor? Lucrul cel mai neobişnuit este că se mai aflau izvoare, pîraie şi rîuri. Cîmpiile erau sterpe din cauza lipsei de ploaie, este limpede; aceeaşi secetă trebuia să atingă însă pîraiele şi izvoarele despre care Ahab îi vorbeşte lui Obadia. Este curios că nici unul dintre credincioşii care citesc Biblia nu- şi pune vreuna dintre aceste întrebări. Să mergem mai departe. În căutarea ierbii, Obadia îl întîlneşte pe Ilie şi se închină în faţa lui. Prorocul îi porunceşte să-i anunţe lui Ahab iminenta sa vizită. Această poruncă l-a alarmat într-un mod straniu pe Obadia, care judeca astfel: „Dar dacă, după ce mă voi fi despărţit de tine, duhul domnului te va duce dumnezeu ştie încotro şi cînd eu mă voi înfăţişa să dau de ştire lui Ahab şi nu te va găsi aici, atunci voi fi omorît!” (v. 12). Se pare că naivul Obadia se temea atît de mult de dumnezeu, încît bănuia o perfidie pînă şi în cuvintele prorocului. Din fericire, Ilie izbuti să-l liniştească şi să-l încurajeze, făgăduindu-i că se va arăta neapărat încă în aceeaşi zi lui Ahab. „Şi s-a dus Obadia înaintea lui Ahab şi i-a dat de veste. Şi Ahab a pornit în întîmpinarea lui Ilie. Cînd Ahab a dat cu ochii de Ilie i-a zis: «Tu eşti oare cel ce aduci nenorocire peste Izrail?» Dar Ilie i-a răspuns: «Nu eu sînt cel ce aduce nenorocire peste Izrail, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile domnului şi umblaţi după Baali. Şi acum trimite şi strînge tot Izrailul la mine, în muntele Carmel, precum şi pe profeţii lui Baal, patru sute cincizeci, şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei, care mănîncă la masa Izabelei! Atunci Ahab a trimis în tot cuprinsul lui Izrail şi a adunat pe toţi profeţii în muntele Carmel. Apoi Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a cuvîntat: «Cîtă vreme veţi umbla şchiopătînd pe amîndouă picioarele? Dacă domnul este dumnezeu, umblaţi după el. Iar dacă este Baal, atunci umblaţi după el!» Dar poporul nu i-a dat nici un răspuns… «Eu singur am rămas profet al domnului, iar profeţi ai lui Baal sînt patru sute cincizeci (şi patru sute ai Aşerei). Aduceţi aici doi viţei. Să-şi aleagă ei un viţel pe care să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu pună. Şi eu voi lua pe celălalt, îl voi tăia bucăţi şi-l voi pune pe lemne, iar foc nu voi pune. Voi să vă rugaţi la dumnezeii voştri şi eu mă voi ruga domnului. Şi dumnezeul care va răspunde cu foc, acela să fie dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns: «Bun este cuvîntul!» Atunci Ilie a zis către profeţii lui Baal: «Alegeţi un viţel şi pregătiţi-l mai întîi voi pentru jertfă, fiindcă voi sînteţi mai mulţi. Apoi să chemaţi pe dumnezeul vostru, dar să nu puneţi foc».

continuare

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Biblia hazlie ( 318 ) | Caleidoscop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: