Copiii nu ar trebui sa consume bomboanele Brando pentru ca, din cauza continutului mare de coloranti azoici, vor suferi grave tulburari de comportament.

Bomboanele Brando “cu suc de fructe si vitamina C in 5 arome (capsuni, mere, zmeura, portocale, lamaie)” sunt un produs zaharos cu profil nutritional extrem de dezechilibrat, obtinut aproape integral din sirop de glucoza cu index glicemic foarte ridicat si o serie de aditivi periculosi pentru sanatate. Cele 94,6% glucide epuizeaza functia pancreatica si, de asemenea, imprima o densitate energetica foarte mare produsului, 390 kcal/100 g, avertizeaza profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.
In acest context de compozitie nutritionala, vitamina C, care poate fi chiar de sinteza, nu mai are aceleasi efecte benefice ca atunci cand este consumata din legume si fructe proaspete. Produsul analizat nu poate fi vandut in unitatile de invatamant preuniversitar pentru ca nu respecta prevederile Legii 123/2008. Multi coloranti chimici
Parintii trebuie sa tina cont de numarul mare de coloranti chimici de sinteza din aceste bomboane inainte de a-i lasa pe copii sa le consume. Cel mai grav efect al acestor aditivi este faptul ca induc sindromul de deficienta de concentrare si hiperactivitate (ADHD). Consumati in exces, E124 si E131 pot produce diverse forme de cancer.
Dintre colorantii utilizati, E110, sunset yellow, este cel mai periculos, avand cele mai multe efecte adverse. Persoanelor sensibile le poate declansa crize de astm, congestie nazala, bronhoconstrictie, disfunctii ale perceptiei gustului, distrugeri cromozomiale, spasme vasculare, dureri gastrice si blocarea enzimelor digestive. Doza zilnica admisa este de 2,5 mg/kg corp.
In urma analizei, a informatiilor inscrise pe eticheta, rezulta ca produsul analizat nu este indicat copiilor, adolescentilor, femeilor insarcinate si care alapteaza, obezilor, supraponderalilor, persoanelor cu afectiuni cardiovasculare, hepatice, alergicilor, astmaticilor, celor care sufera de boli stomatologice, persoanelor cu sindrom ADHD. Diabeticii vor consuma bomboanele numai cu acordul medicului curant, tinand cont de
cantitatea de glucide continuta. Ingrediente:
sirop de glucoza, (din grau), zahar, corector de aciditate, acid citric – E330, pulbere de fructe (1%), capsuni, mere, zmeura, portocale, lamaie, vitamina C – E300, arome (artificiale), coloranti artificiali (E104 – galben de chinolina, E110 – sunset yellow, E122 – azorubina, E 124 – rosu ponceau, E131 – albastru briliant). Valorile nutritive pentru 100 g: valoarea energetica 1.658 kj, 390 kcal, proteine 0 g, glucide 96,4 g, lipide 0 g, vitamina C 75 mg – acopera 125% din necesarul zilnic.

Sursa: Jurnalul National

va urma

Ioan Oltean a fost întrebat când are timp premierul Emil Boc să găsească soluţii pentru detensionarea situaţiei din ţară când dânsul dă zăpada cu lopata, transmite corespondentul MEDIAFAX.

“Emil Boc este un tip foarte activ. Se pricepe. Asta este! Ştie, e copil crescut la ţară. Şi eu ştiu să ţin lopata. Astăzi ( vineri – n.r.) şi ieri (joi – n.r.) deszăpezirile şi intervenţia instituţiilor statului într-un moment atât de greu nu sunt lipsite de importanţă. Premierul a dat dovadă că s-a implicat. Foarte bine a făcut. Sigur, putea să lase lopata la alţii, dar a luat-o. Acum nu putem să-i dăm în cap!”, a declarat Oltean.

Premierul Emil Boc a cerut, joi, o lopată militarilor care ajutau la deszăpezirea autostrăzii Bucureşti-Piteşti şi a curăţat carosabilul alături de aceştia pentru câteva minute, spunându-le jurnaliştilor prezenţi că are antrenament şi experienţă în “mânuirea” lopeţii.

“Am antrenament din tinereţe. Se vede după cum mânui lopata”, a spus premierul, întrebat dacă mai are energie după ce a coordonat noaptea trecută Comandamentul pentru Situaţii de Urgenţă. “

sursa: mediafax

va urma

Scandeazã-n cor mulțimi alãturate
Jos dictatorul, jos și clica lui
Am mai trãit acest moment odatã
Între aceleași ziduri și statui.

Ninge frumos, pe jos e iarãși sânge
O fatã a cãzut pe caldarâm
Mulțimea ca un râu de foc se scurge,
Toți ne iubim și totuși ne urâm.

Cãlãu-i undeva, nimeni nu știe
Dacã e-n peșterã sau în palat
Fugit-a oare sau în bãșcãlie
Ne ia pentru mãcel la numãrat?

Poporul e aici, aici e oare?
Cine sunt cei ce trag din nou în noi
De unde vin cartușele și moartea
Avem iar hrube pline cu strigoi?

Ninge în Piața Universitãții
Ninge frumos sau ninge iar urât
O mamã plânge, un jandarm lovește
Sã spun mai mult? Nu, e destul atât.

- Cit mă costă pină la gară? Se uită la aparatul de taxat.

- Cam opt cincizeci, şefu’.

- Ţine aici zece; bagă restul in buzunar şi ascultă bine ce-am să-ţi spun… Apropie-te cit mai mult de taxiul pe care-l urmăreşti. De indată ce suntem siguri că merge la gară, adică in momentul in care o ia spre rampa care conduce spre esplanadă, fă in aşa fel si depăşeşte-l. Vreau să ajung inaintea lui, te prinzi?

- E-n ordine…

Nu-i prost deloc, rusul meu alb. Totul se desfăşoară potrivit dorinţei mele. Luăm un avans de cincizeci de metri faţă de G 7 şi oprim in faţa intrării care conduce spre peroanele de plecare. Sar afară şi trintesc portiera, după care mă amestec prin mulţime. Dama mea trecută o să se uite zadarnic după cei care pătrund in urma ei in gară… E mult mai indicat s-o aştept eu… Uite-o! Coboară, pătrunde in imensa sală a paşilor pierduţi. Dar, in loc să se indrepte spre un oarecare ghişeu, se retrage intr-o parte şi se strecoară in spatele unuia din canaturile de sticlă ale uşii. In colţişorul acela, ca un păianjen in plasa lui, observă mişcarea de pe esplanadă şi-i cercetează pe toţi oamenii care intră… Profit ca să-mi cumpăr ţigări şi un ziar. Cine zice gară zice călătorie; cine zice călătorie zice timpi morţi… Aştept… Se scurg citeva minute in decursul cărora zebra mea cu fustanele continuă să se joace de-a funcţionarul din turnul de control… Apoi, liniştită, dama mea se indreaptă spre ghişee. Continuu să i-o iau mereu inainte. Cum nu ştiu in ce direcţie se va angaja, las să-mi scape ziarul din mină ca să fiu depăşit in timp ce mă aplec să-l ridic. Se indreaptă spre culoarul biletelor internaţionale… Unde are de gind să se ducă?

va urma

ISRAEL – Masada – Herod’s Palace

Dacă mlădiţa de bambus n-a fost folosită când era tânără, la ce mai poate servi acum când a îmbătrânit?

( malaez )

Virginia Woolf (nume original: Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, Londra, d. 28 martie 1941) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare şi scriitoare de poveşti, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea.

În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra şi membru al Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite includ: Doamna Dalloway(1925), Spre far (1927), Orlando (1928) şi eseul de dimensiunea unei cărţi A Room of One’s Own (1929), cu faimosul său dicton: “O femeie trebuie să dispună de bani şi de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficţiune”.