San Antonio – Draga, paseaza-mi microbii tai ( 5 )

Işi duse la ceafă mina-făcătoare-de-saluturi, masindu-şi partea din spate a genialului craniu unde tocmai ii apăruse o inţepătură dezagreabilă. Dar inţepătura continuă să-şi facă de cap (!) şi după ce el retrase mina. Lindure isi continuă lectura discursului. Inţepătura semăna din ce in ce mai mult cu acţiunea unui burghiu. „Sper ca vreunul din tembelii ăştia să aibă o aspirină!” se gindi, in planul al doilea, Sauveur Lindure Citi mai departe, cu o voce care, fără ca el să-şi dea seama, devenise un pic riscantă. Ajuns in sfirşit la punctul din peroraţie (insemnat cu o linie roşie) unde trebuia să se desprindă de antrenor şi să se avinte de unul singur pe pista velodromului, ministrul isi strecură hirtia in buzunar, şi isi drese glasul şi se pregăti să-şi lanseze cucurigitul superb şi generos. Dar rămase mut. Era o gaură, un gol, un alb integral. Incercă să-şi readucă in minte cuvintele acelea frumos zidite, care i se refuzau. Zadarnic. Trebui să recurgă la hirţoage şi să-şi citească sfirşitul discursului, cu o voce mohorită şi cavernoasă, fără impact la ascultători. După care, furios pe el insuşi, cobori turbat de pe estradă, intr-un piriit de ovaţii politicoase. In clipa aceea incă nu ştia că isi pierduse pentru totdeauna memoria.

continuare

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s