Black Sabbath
08 Apr 2011 2 comentarii
in divertisment Etichete:muzica
Formata in 1967, Birmingham, Anglia
Amestecind parti egale de volum care iti zdrobea oasele si temp-uri cataleptice cu vocea acuta a lui Ozzy Osbourne prevestitoare de rau si care anunta parca sentinte triste si sfirsitul lumii, Black Sabbath a fost regele heavy-metal al anilor ’70. Desconsiderata, la inceput, de criticii rock si de programatorii de radio, grupul a vindut peste opt milioane de albume inainte ca Osbourne sa plece in 1979, pentru a urma o cariera solo.
Cei patru membri fondatori, colegi de scoala la un liceu muncitoresc din zona industriala a orasului Birmingham, s-au reunit pentru prima data intr-un grup de blues numit “ Polka Tulk “. Si-au schimbat rapid numele in “ Earth “ apoi, in 1969, in “ Black Sabbath “; numele vine de la titlul unui cintec scris de basistul Geezer Butler, un fan al novelistului ocult Dennis Wheatley. Albumul de debut omonim, din 1970, a fost inregistrat in doar doua zile, si a ajuns pe locul 8 in Anglia si 23 in US. Un single “ Paranoid “lansat in avans, din albumul cu acelasi nume, a ajuns pe locul 4 in Anglia, inaugurind traditia ca toate hit-urile Black Sabbath sa fie numai in Top Twenty. Single-ul nu a reusit sa intre in US Top Forty, dar albumul “ Paranoid “ lansat la inceputul anului 1971, s-a vindut in peste patru milioane de exemplare. Incepind cu decembrie 1970 Black Sabbath incepe turneele in US. Ca urmare primele cinci albume se vind, fiecare, in peste un milion de exemplare numai in US.
In spiritul numelui lor, cu cruci ridicate pe scena, si cintece despre apocalipsa, moarte si distrugere, membrii grupului insista in interesul lor ( in realitate, nimic mai mult decit o curiozitate inofensiva ) pentru magia neagra si in timp, Ozzy Osbourne, personajul reprezentativ la grupului ( care printre altele vede de opt ori filmul The Exorcist ), capata imaginea de print al intunericului.
Rezultatul? Vinzari record. Intre 1975 si 1978 un album best of ( We Sold Our Soul for Rock ‘ n ‘ Roll ) devine album de platina iar alte trei LP-uri, de aur. Ozzy, distrus de droguri si alcool, paraseste brusc formatia, fiind inlocuit pentru o serie de concerte de vocalistul David Walker de la Savoy Brown . Revine, dar in ianuarie 1979, el paraseste formatia din nou, de data aceasta pentru totdeauna. Ronnie James Dio, vocalistul lui Ritchie Blackmore de la Rainbow, il inlocuieste pe Ozzy.
Desi Dio se straduieste sa-l inlocuiasca pe Ozzy, Sabbath nu va mai fi niciodata la fel. Primul album cu Dio, “ Heaven and Hell “ ( 1980 ) devine album de platina; Al doilea “ Mob Rules “ ( 1981 ) de aur. Dar dupa asta grupul va vinde din ce in ce mai putine copii, asa incit membrii grupului se vor schimba unul dupa altul. Probleme de sanatate il vor forta pe Bill Ward sa paraseasca grupul in 1981; Fratele lui Carmine Appice, Vinnie ii va lua locul. Frictiunile aparute intre Iommi si Dio ( mixajul LP-ului “ Live Evil “ ) il va face pe ultimul sa paraseasca grupul in 1982 si sa-si formeze propriul grup „ Dio ”. De-a lungul anilor ( intr-o incercare disperata de a gasi un nou Ozzy ) ca vocalisti in grup se vor perinda Dave Donato, Ian Gillen ( Deep Purple ), Ray Gillen, Rob Halford, Glenn Hughes ( Deep Purple ), Tony Martin si din nou Dio.
Pe albumul din 1986 “ Seventh Star “ din formula originala era doar Iommi. La cererea presei si a fanilor in 1985 grupul s-a reunit in formula originala, pentru un concert live in Philadelphia si din nou in 1992 in ceea ce s-a numit ultimul turneu al lui Ozzy. In 1993, in formula Osbourne, Iommi, Butler si Ward incep turneul dar spre sfirsitul anului Ozzy renunta din nou.
Neobositul Tony Iommi ( a carui viata se confunda cu Black Sabbath ) porneste din nou ( pentru a cita oara? ) la drum cu Butler, Tony Martin si bateristul de la Rainbow, Rob Rondinelli
Terry “ Geezer “ Butler ( 17.07.1949 ) – bass
Tony Iommi ( 19.02.1948 ) – guitar
Bill Ward ( 05.05.1948 ) – drums
Ozzy Osbourne ( 03.12.1948 ) – vocals
Rick Wakeman ( 18.05.1949 ) – keyboards ( Sabbath Bloody Sabbath )
Ronnie James Dio ( 10.07.1940 ) – vocals
Ian Gillen ( 19.08.1945 ) – vocals
Geoff Nichols – keyboards
Glenn Hughes ( 21.08.1952 ) – vocals
Dave Spitz – bass
Eric Singer – drums
Dave Donato – vocals
Ray Gillen – vocals
Tony Martin – vocals
Rob Halford ( ex-Judas Priest ) – vocals
Vinnie Appice – drums
Bev Bevan ( ex – ELO ) – drums
Tery Chimes ( ex – Clash ) – drums
Cozy Powell – drums
Neil Murrray – bass
Bobby Rondinelli – drums
Discografie:
Symptom of the Universe: The Original Black Sabbath 1970-1978 (2002)
Past Lives (2002)
Reunion (1998)
The Sabbath Stones (1996)
Forbidden (1995)
Cross Purposes Live (1995)
Cross Purposes (1994)
Dehumanizer (1992)
Tyr (1990)
Headless Cross (1989)
The Eternal Idol (1987)
Seventh Star (1986)
Born Again (1983)
Live Evil (1982)
Mob Rules (1981)
Heaven & Hell (1980)
Never Say Die (1978)
Technical Ecstasy (1976)
We Sold Our Soul for Rock & Roll (1975)
Sabotage (1975)
Sabbath Bloody Sabbath (1973)
Volume 4 (1972)
Master of Reality (1971)
Paranoid (1970)
Black Sabbath (1970)








Apr 09, 2011 @ 23:22:36
Bun articol ! Interesant !
Apr 10, 2011 @ 08:48:26
multumesc!